Mergi la pagina de început "Ion Anton" 
Poeta si scriitoarea Elena Calugaru Baciu1. Elena Călugăru Baciu, Vizita în California2. Aripa Frîntă, de Elena Călugăru Baciu3. Despre "Romanul Planetar" al lui Lucian Hetco4. Imn, de Elena Calugaru Baciu5. Treceri/Furișări de toamnă - Să nu-ți fie teamă!, de Elena Calugaru-Baciu6. Ramură de portocal7. O nouă crizantemă pe pământ8. Stejerel Colb de memorii9. Mama ei de balta10. Întâlniri în lumea nevăzută11. Uneori prietenie... alteori...12. Doar cateva minute...13. Elena Baciu Calugaru: „The memory of the living“14. Scriitoarea și poeta Elena Călugăru-Baciu - Opere Complete15. Fetița și Moș Nicolae [moment epic]16. Nevăzutul ucigaș17. Dialog cu un dinozaur pitic18. Despre Pandemia cu Coronavirus19. A fost Covid...a trecut!20. Litere...!21.Un porumbel1. Vizita în California
Iar despre proza sa, Prof.dr.Th. Damian de la New York, scrie:"Sunt tentat de doua lucruri: sa incep o discutie teologica pe temele principale ale cartii, sau sa dau cat mai multe citate din ea pentru a fi sigur ca cei ce nu au sansa sa o cumpere, cel putin sa aiba o mica posibilitate de a-si face o idee despre ea. Nu voi face nici una nici alta. Voi lasa duhul cartii sa-si croiasca destinul in cultura romana."Aprecierile de mai sus sunt extrase din DICTIONARUL: "Personalitati romane si faptele lor" - editia 2003, care dictionar cuprinde si personalitatea Elenei Calugaru Baciu.Ocazii de a o intalni au fost mai multe, cand autoarea a făcut cinci lansari de carte, patru de proza scurta, si un volum bilingv de poezie (romana-engleza) toate oferindu-va si posibilitatea de a va imbogati colectia de carte, cumparandu-le in momentele de prezentare.Titlurile celor cinci lansari de carte sunt:-Gradinile lui Sebastian- proze scurte-Din nou Cain- roman-Jocul tipatului- proze scurte-Ambarcatiunea Arca- roman-Glosse-versuri bilingveIntalnirile cu cititorii au avut loc în 5 locații diferite în Sudul Californiei, astfel:
Înaintea sosirii sale în America, ELENA CALUGARU BACIU a facut o avanpremiera prin paginile Revistei Clipa cu doua articole pline de temperament: "Intalnire spirituala, este vorba de o intalnire la CHISINAU cu Acad. poet Grigore Vieru, cu Acad. Mihai Cimpoi si alte multe personalitati culturale, iar cu ocazia aniversarii zilei de nastere a Marelui EMINESCU, a scris un interesant articol filosofic- "Trairi catilinare".Și alte informatii de detaliu au fost publicate in REVISTA CLIPA.A consemnat Ion Anton |
|---|
 |
Suntem binecuvântaţi astăzi, duminică 28 Martie 2004, în cadrul festivităţilor de aniversare a Unirii Basarabiei cu Patria Mamă (înfăptuită la 27 martie 1918), să salutăm prezenţa în mijlocul comunităţii, din cadrul parohiei Sfânta Treime din Los Angeles, California, pe bine-cunoscuta scriitoare, poetă Elena Călugăru-Baciu, autoarea recent-publicatului roman “Aripa Frîntă“, ce a văzut lumina tiparului în editura „Amurg Sentimental”, din Bucureşti, România, la începutul primăverii anului 2004.“Aripa Frîntă“, este ultima ei lucrare, în rânduială cronologică, însă pivotală în ierarhia valorică literară, din seria pentateuhală a cărţilor pe care poeta scriitoare Elena Călugăru-Baciu le va promova, şi în afara graniţelor României, în rândul iubitorilor de literatură română, şi anume: “Jocul Ţipătului” , 2002, “Din Nou Cain”, 2003, “Grădinile lui Sebastian”, 2004 (prima ediţie apărută în 1999), “Poezii/Poems”, volum bi-lingual, 2004, şi – bineînţeles, lucrarea de referinţă “Aripa Frîntă”). |
|---|
Menţionez doar în treacăt faptul că în anul 2000, poetei Elena Călugăru-Baciu i-a apărut, în aceeaşi editură, încă un volum de poezii, “Glose”, cu o postfaţă a criticului literar, prof. univ.dr. Valeriu Filimon.
……………
Prezentarea personalităţii, şi a lucrării literare, a înaltului nostru oaspete, o va face domnul Ion Anton, distins enoriaş al parohiei Sfânta Treime, şi colaborator neobosit la revista “românilor de pretutindeni”, CLIPA; smereniei mele revenindu-i blagoslovita onoare de a face o succintă referinţă la “cartea de căpătâi” (deocamdată până acum, zic eu), “Aripa Frîntă“, deşi autoarea, în epilogul lucrării ne ameninţă categoric:”Nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”
Dicţionarul “Personalităţi Române şi faptele lor 1950-2000”, apărut sub îngrijirea domnului Constantin Toni Dârţu, Iaşi 2003, pp. 71-78, ne dezvăluie, după potenţa condeiului, şi a spaţilui limitat alocat, coordonate principale din viaţa şi activitatea literară a poetei-scriitoare, Elena Călugaru Baciu, şi succinte aprecieri, venite din partea unor personalităţi ale culturii româneşti-universale, surse ale muzei transcendentale şi maestre ale condeiului, cu vocaţie nemuritoare, la adresa vieţii şi operei domniei sale. Între acestea enumerăm pe: Victoria Milescu, Ion Câmpeanu, Theodor Damian, Valeriu Filimon, Augustin Macarie, Ion Machidon, şi alţii.
Şi, fiindcă am făcut referinţă la Ion Machidon, iată un paragraph din post-prezentarea sa la romanul “Din Nou Cain”, Bucureşti 2003: “Elena Călugăru Baciu este, de fapt, o prozatoare formată, care ştie cum, şi de unde să-şi aleagă subiectele, pentru ca, în cele din urmă, să le dezvolte cu interes, folosindu-se de cele mai ghiduşe expresii, încât să stârnească curiozitatea cititorului…”
……………
Pentru cititorul obişnuit, romanul “Aripa Frîntă”, poate fi considerat un “Jurnal de călătorie” început în “Okeamos Potamos” (apa Dunării), derulându-se adesea pe coline esoterice, înstrăinate şi neînţelese, alteori reale şi empirice, Atlanticul (p.21), Marea Egee, Tigrul şi Eufratul, Tamisa, Dunărea şi Prutul, adesea ţinuturi mai puţin cunoscute muritorului de rând, şi spiritului strămăşesc (Turcia, Siria, Irak şi Iran), călătorind, apoi prin nenumărate alte sfere, culturi şi civilizaţii, întorcându-se, în fine, pe meleagurile neamurilor “dela Piatra Roşie, şi cele de pe muntele Ursu, cu turme de oi, cu coadă groasă şi lapte bun” ), p.221.
Abătându-ne de la subiect, menţionând doar pentru cei neavizaţi, ca fiind îndeobşte cunoscut faptul că înainte de a cumpăra, sau a citi o carte, cumpărătorul/cititorul mai întâi o “frunzăreşti”…, adică trece peste “tabla de materii”, conţinut, prefaţă, efentual “postfaţă”, viaţa şi opera autorului/autoarei, apreciind din capul locului dacă se merită să-şi “investească timpul preţios” într-o astfel de lucrare.
Oferindu-ne lucrarea, cu dedicaţia: “mulţumim pentru lecţiile de religie, în asentimentul cărora este scrisă şi cartea mea, deşi ea se opreşte la limita dintre Zalmoxe şi Iisus, la daci...”, scriitoarea dovedeşte din plin faptul că este nu numai o mânuitoare dibace a condeiului, manifestând prin scris, exteriorizarea, dacă se poate vorbi astfel, a “labirintului interior” a profundelor sale cunoştinţe în multiple şi variate domenii: istorie, geografie, literatura, filozofie, religie, etc., dar este şi o adevărată trăitoare a convingerilor şi simţămintelor sale duhovniceşti, cărora le ofera o interpretare pragmatică.
Apărută în editura „Amurg Sentimental”, din Bucuresti, România, la care scriitoarea-poeta Elena Călugăru Baciu este redactor începând cu anul 1999 (vezi, Dictionarul), “Aripa Frîntă” – “este doar un moment, ea rămâne etern Aripă”, se confesează prof. univ. dr. Noemi Bomher, autoarea postfaţei, sugestiv intitulată “Tradiţia Frântă”, accentuând trei obsesii ale lucrării: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea.
Mărturisesc sincer că “obsesiile lucrării”: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea, subliniate în postfaţa volumului, m-au frapat, de aceea, doresc sa aflu cele mai adânci coordonate ale spiritualităţii, româneşti, în concernul ortodoxiei universale.
OGLINDA
Apostolul neamurilor spune: “Acum văd ca în oglindă, ca şi în ghicitură, însă atunci voi vedea faţă către faţă”.
In interpretarea autoarei, “Oglinda reprezintă ochiul lui Dumnezeu”, sunt sigur că ne referim la “ochiul proniator”, care, încă din lumea aceasta, îl înţelegem drept o manifestare, după puterea noastră de înţelegere, a eternităţii paradigmale, după cum ne vorbeşte şi autorul epistolelor Pauline, Sfântului Apostol Pavel, ce zice: “acum vedem ca şi în ghicitură, în oglindă…”, adevărata oglindă, fiind însuşi Domnul Hristos, dezlegătorul tuturor misterelor, ieri, astăzi şi ÎN VEAC!.
CALATORIA
Ca şi în romanul “Din Nou Cain”, în “Aripa Frîntă” predomină antiteza: materia, cu valenţele ei; tainicul (Duhul Sfânt), cu Absolutul Lui, cu starea lui harică; muritorul, şi greutatea lui, veşnicul cu aripile lui neînfrînte; întunericul, cu gheena lui, şi lumina Creatorului, în care se regăseşte puritatea pirdută de Adam prin cădere.
Un fir roşu leagă întreaga lucrare, făcând-o un tot unitar, până ce îl poartă pe căutătorul cititor, care nu poate lăsa lucrarea din mână până ce nu o termină de citit, spre o singură concluzie, spiritul prevalează materia, iar veşnicul prevalează efemerul.
DRAGOSTE/TIMP/DRAGOSTE
În “Aripa Frîntă” se poate identifica cu uşurinţă, îndreptarul dintr-una din lucrările de căpătâi a actualului Mitropolit al Moldovei, IPSSa dr. Daniel Ciobotea: “Timpul şi valoarea lui în Ortodoxie (mântuire)”, jocul transformării timpului în spaţiu, şi al spaţilui în timp. Relaţia omului cu Dumnezeu (eternitatea) se manifestă în chipul dragostei, chiar dacă dragostea nu este motivul central al romanului.
În timp, energiile divine se revarsă, curg, lucrează, izvorăsc din sursă şi se precipită, fără intermediari şi justificări logice, inundă, ameninţă - fără permisiune şi pudoare intelectuală – către albia primitorului, cu un singur scop, vindecare efemeră şi veşnică a eului pământean-divin, spre o reînviere cosmică, şi o recunoştere a “adevărului sublim”, şi “viaţă Christică” - (divinitatea trinitară, mărturisită şi nedespărţită), translatată într-o creştere “din slavă în slavă”, a chipului uman, desăvârşit în divinitate, potrivit interpretării pauline.
Verbal, autoarea accentuează faptul că “Aripa Frîntă” se doreşte a fi “Cartea Neamului”, aşa după cum (citez): “Dvoastră doriţi să zidiţi o Catedrală Romanească pe Coasta Pacificului”, tot aşa şi eu, consider, cartea “Aripa Frîntă”, este, şi va rămâne o “Carte a Neamului”.
Autoarea lucrării este urmărită de un profund “patriotism”, în decursul întregii lucrări, fără a face mare caz de aceasta: “când vorbim despre Ţara noastră, ni se aminteşte de Nadia Comaneci, Gheorghe Zanfir, Hagi...” (p. 89), vădit şi mai vârtos, în crezământul său: “La început… referindu-se la evenimentele legate de invazia ruşilor în Chehoslovacia, 1968, …se părea să vină soarele şi pe strada noastră” (p.91). Sunt convins că “soarele”, la care se referă aici autoarea, este “Hristos Domnul, Soarele Dreptăţii”.
Autoarea trădează, adesea involuntar, creşterea şi trăirea ei, adânc creştinească (ortodoxă), aşa cum a moştenit-o din moşi strămoşi, prin afirmaţii de genul “sălaşul lui Eros (zeul dragostei), este peste tot în fiinţa umană”, care - în interpretare Ortodoxă înseamnă că - bărbatul şi femeia prin dragoste poate procrea, potrivit Sfintei Scripturi: ”De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl şi pe mama sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup…”.
Concluzia răspicată a prof. Noemi Bomher, referitoare la valenţele “rostului dragostei”, în lucrarea de faţă, este, pe cât de succintă, pe atât de convingătoare: “Rezultatul Dragostei este, tocmai rezultatul existenţei, - dragostea adevărată înseamnă înţelepciune interioară”, sau după cum glăsuieşte psalmistul: “frica de Dumnezeu, este începutul înţelepciunii”, temei sacru al Tainei Căsătoriei, unirea în Hristos, în legatura duhovnicească a umanului cu divinul.
Partea finală a lucrării, urmează a se scrie “ trăirea de’a pururea întru Hristos”. După afirmaţiile autoarei: “Aripa Frîntă“, “nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”
Şi bine face… în eternitate, acolo în CERURI, vom avea destule de citit. Să’ncepem însă de pe-acum.
În încheierea prezentării, poeta a adresat mai îtâi un cuvânt de suflet participanţilor, a mulţumit tuturor celor ce au invitat-o, şi i-au sponsorizat vizita în Statele Unite, şi a recitat apoi câteva poezii din creaţiile personale.
O zi înălţătoare, şi cu adevărat binecuvântată. Sursa: www.biserica.org
3. Despre "Romanul Planetar" al lui Lucian Hetco
Domnul Artur Silvestri se întreaba ce ar putea fi românul planetar ca urmare a scrierii domnului Lucian Hetco. Oare exista un "român din toata lumea"?.
 |
Cartea domnului Lucian Hetco vine într-un moment când granitele României sunt deschise .Dupa zeci de ani de mers numai în cercul construirii socialismului românul "pasare" vrea sa zboare pentru a vedea lumea sau poate vrea sa se aseze într-un loc unde ar câstiga mai bine sau unde si-ar expune cunostintele, talentele. Este o lume libera, uneori cu vize mai greu sau mai usor de obtinut, dar libera. Românii care au plecat înainte de 1989 au avut un regim special, l-am putea numi cel politic, cei ce au fost persecutati din punct de vedere politic.
|
|---|
Lucrarea domnului Lucian Hetco are meritul de a fi o lucrare de prevenire a generatiilor tinere în privinta pierderii limbii materne. Cu toata aprecierea si dragostea mea pentru lucrarea domnului Lucian Hetco vreau sa spun ,,înca o data ca si altii înaintea mea ca românul are sapte vieti". Daca fiecare generatie are câte sapte vieti ,,iata ca ajungem la vorba stramosilor "Suntem nemuritori!" Suntem în vesnicie cu propria noastra limba si religie.
Si acum am sa exemplific vorbele mele:
În anul 2004, datorita gratiei divine prin sprijinul dat de poetul si ziaristul român de la "Clipa" Ion Anton si al doamnei Anica Sighisoreanu am avut la Los Angeles timp de cinci saptamâni lansare de carte (cinci titluri de carte, proza si poezie). Aici am cunoscut români plecati înainte de Revolutie (pentru ca eu cred ca a fost revolutia tinerilor care au suferit de frig, de foame, de "nelibertete"si împuscati cu "perversitate". Atentie parinti si bunici!) dar si dupa revolutie. Toti românii pe care i-am cunoscut sunt adunati în jurul bisericilor ortodoxe pentru ca biserica noastra ortodoxa functioneaza cu slujba tinuta în limba româna dar uneori si dublata în limba engleza La Holy Trinity Romanian Ortodox din Verdugo Road parintele paroh Constantin Alecse tine lectii de religie numai în limba româna pentru ca participantii sunt numai români si copii lor adunati pentru a-si însusi învatatura religioasa a neamului românesc de aproape doua mii de ani scaldat în lumina iubirii lui Hristos. Desigur se vorbeste în istorie despre blestemul tracic, fratricidul, si totusi stramosii nostri geto-daci au fost scoliti sub filozofia lui Zalmoxe, a nemuririi, a curateniei sufletesti, sufletul sanatos aduce trupului sanatate. Am spus ca la Holy Trinity Romanian Ortodox se tinea slujba si în limba engleza deoarece parintele american Bill trecuse la ortodoxism si propovaduia împreuna cu preacucernicia sa Constantin Alecse. Am atâtea exemple din California despre români vrednici în taria lor pentru dragostea de tara, de limba, dragoste nedivizata, dragoste pentru moldovenii români din Republica Moldova pe care cruzima istoriei si a dictaturii a tras granita pe molcomul Prut care în timpul razboiului de întregire a neamului a varsat peste maluri sângele fiilor sai de-a dreapta si de-a stânga în loc de apa, lasând sa zaca osemintele tinerilor fara mormânt adecvat pe care l-a realizat românul Nicolae Popa care a suferit schiguirea în închisorile comuniste. Nicolae Popa ajutat de alti români, oameni vrednici ca si el sa aduca liniste sufletelor ratacitoare în tarâmuri nevazute, dar simtite de sufletele preocupate de grija eroilor neamului.
Sa luam aminte la scriera domnului Lucian Hetco ca nu cumva copiii nostri sa uite limba cântul si jocul românesc.
Când am citit in "Analize si Fapte" despre lucrarea "Românul planetar" m-am gândit la românii întâlniti în iunie 2005 la New York unde am participat la Primul Simpozion International "Zilele Lumina Lina", unde preotul profesor doctor Theodor Damian a sarbatorit cei zece ani de la întemeierea cenaclului "Mihai Eminescu". Erau asa de multi participanti, poeti, prozatori, critici literari, ca nu a fost de ajuns "ziua lumina". Mai eram si eu cu "Am fost în tara cu fagi-Bucovina" despre care preotul Th.Damian spune: "Volumul cu care Elena Calugaru Baciu vine, de fapt, spre lansare la New York se numeste "Am fost în tara cu fagi-Bucovina . Se subintituleaza "Realitate si vis", apare tot la editura "Amurg Sentimental" si de fapt acesta este un alt tip de descriere, de scriitura. Este daca vreti dumneavoastra un raport amanuntit de participare la un eveniment major, esential în cultura româna sau daca vreti în fenomenul vietii globale a românilor. Ne referim la Congresul International de anul trecut al Românilor de Pretutindeni de la Vatra Dornei, unde s-au întâlnit români din Australia si trecând prin Statele Unite si tarile europene pâna la cei din jurul frontierelor actuale ale României. Acest volum mie mi s-a parut citindu-l ca un fel de biserica...-De ce?Pentru ca în biserica se aduna toti din toate partile si nu întrebi pe nimeni de ce a venit, pentru ca stii de ce a venit si nu faci nici un fel de discriminare, cum mai frumos spunea cineva mai înainte despre cei care veneau la biserica noastra indiferent ce credem noi unul despre celalalt. Bineînteles conceptul de biserica ma duce cu mintea la conceptul de casa , ca biserica e casa lui Dumnezeu iar într-unul din termenii vechi grecesti casa este exprimata prin cuvântul "icos", de aceea avem termenul ecumenism, o casa mai globala si de ce spun ca acest volum este ecumenic si ca este în acelasi timp ecleziastic în sensul pe care l-am precizat al cuvântului pentru ca aici dupa cum spune superb autoarea, ea a vrut sa nu tina seama de categorii literare, de esalonare, de orientare ci pur si simplu a adunat ca într-un fel de amalgam, de poezie, jurnalistica, memorialistica, reportaj, dar ceea ce a urmarit a fost acel lucru ca toti cei cuprinsi aici sa se simta adunati laolalta de condeiul dumnaei, sa se simta ca miejii într-o nuca, ca miezul într-o fructa. Ideea este absolut superba pentru ca miezul este esenta si bineînteles ca nuca are coaja, ceea ce mâncam dintr-o nuca este miezul probabil ca evenimentul la care a participat a fost cum întelegem si noi ca este locul miezului într-o nuca.
Oricâte schimbari si influente ar interveni în viata "românului de obârsie carpatica ce îsi cauta principiul de a trai" cum spune Artur Silvestri, sunt sigura ca nu-si va pierde limba si spun aceasta nu ca sa rostesc cuvinte ci am sa dau un exemplu:"Revista" "Amurg Sentimental", revista al cenaclului cu acelasi nume, anual organizeaza concursul "Vara visurilor mele" La concurs participa orice român de pretutindeni pentru ca revista circula pretutindeni unde românul este de buna credinta. În anul 2003 "Premiul special al juriului" a fost luat de catre Angela Neaceaeva din Krasnoiarsc, Rusia.
Stimate scriitor Lucian Hetco as dori foarte mult sa citesc romanul domniei tale fiindca nu-mi este de ajuns ceea ce s-a scris în Analize si Fapte. Îndemnul domniei voastre este nobil, sper ca am înteles bine "sa nu ne lasam copiii si nepotii sa-si uite radacinile, dar chiar daca s-ar întâmpla, eu cred ca arhetipul românului vazut din toate partile îsi transmite gândul "batrânului de la Hamangia" asa ca, daca din întâmplare nimeni nu s-ar mai aduce aminte nimic despre limba vorbita la Carpati, dar ar vedea pe o apa o mâneca rupta dintr-o ie, un pictor ar descoperi semnele secrete ale vorbirii stramosilor, un muzician ar descoperi dorul frunzei de codru, al naiului dar si al viorii lui Ciprian Porumbescu..."Glodul" despre care poate într-o zi am sa scriu are sa-mi spuna secretul compozitiei lui de ni l-a dat pe Eminescu, Iorga, Brâncusi, Enescu dar si pe contemporanii nostri, fie ca sunt la poale de Carpti, fie ca sunt la New York, fie la Los Angeles, Sidney, oriunde... Sursa: (www.biserica.org) - Cu acelesi calde si bune doriri, domnule Artur Silvestri, de la Elena Calugaru-Baciu
4. Imn
de Elena Calugaru Baciu
Un imn luminii s-nchinãm
Corolei începutului de varã
Anuntã îngerul de searã:
Sã ne-adunãm! Sã ne-adunãm!
La Biserica noastrã "Sfânta Treime"!
Sã se audã clopotul în românime!
E hramul bisericii noastre Stãpâne
În cugetul fiecãruia dintre noi
Sã se audã imnul închinat lui Dumnezeu!
Sub bolta lucratã din lemnul d-acasã
Veniti sã ne închinãm Tatãlui, Fiului si Sfântului Duh
Ce ne aduc împãrtãsania sub catapeteasmã!
E ziua de suflet a ortodoxiei noastre
Adusã de peste mãri si tãri cu tãrie
Si lacrimã-nduratã în vreme de sclavie
Comunistã, negare a sufletului întru credinţa
Pãrintilor, salvatã sub veacuri.
Sursa: www.biserica.org
5. Treceri/Furișări de toamnă - Să nu-ți fie teamă!
de Elena Calugaru-Baciu
A trecut vântul pe lângă mine
Și mi-a spus: Eu te pot trânti
Am tăcut, lăsându-l să treacă
Gândindu-mă la ce-mi spunea mama,
,,Tăcerea e de aur”.
Nu te opri din drumul tău!
Chiar de e vânt.
A mai strigat o dată: Eu te pot trânti
Furia lui îmi despică haina.
Mă izbește de garduri,
E natural mi-am zis.
El vine de nu știu unde, de departe
Nu-i stă nimeni în cale.
Lumea o desparte,
O face de nerecunoscut
De uită ziua în care s-a născut,
Bate-n fereastră.Furia-i nebună,
Te pot trânti îl aud din nou
Intru-n biserica inimii mele
Și nu-l mai simt.
Sângele aleargă-n juru-mi.
Trupul mi-e cald și gândul mi-e bun
Trece timpul cel de demult,
Ce bine c-ai tăcut!
Liniștea cuprinde tot orașul
Lumina se revarsă, vântul și-a pierdut pasul
În față-mi este culmea ce trebuie s-o urc
Mă cațăr de pietre, de rădăcini și plec
Mai departe cu unghiile-n fipte-n pământ
Mă avânt,
Ai grijă, nu cădea, speranța se face noroi
În adânc
Cu gândul la mama fac o moară de vânt
Cu ea aduc cerul pe pământ
Chiar soarele se rotește pe el
Cântând:
Femeie nu-ți fie teamă de vânt!
Sursa: www.biserica.org
6. Ramură de portocal
O ramură de portocal aș vrea să fiu
Să-ți înconjor fruntea cu nimbul purității
Jurat pe sufletul plin de iubire, semn al castității
Purtat neîndoielnic cinstit în timpul vieții,
Sau, eu o ramură naivă, încrezătoare în sărut?
Aș vrea să-mi simți mirosul încărcat de albul luminat
Cum nu există altul de soare scăldat
Asupritor pe largul mării inspumat,
Ce ne-a purtat pe tărîmuri învechite
Notate-n biblii cu învătături multiple
Aș vrea să fiu ramura de portocal înmiresmată
Din grădinile străbătute de noi și șarpe
Cu sâsâitul lui în fel de fel de șpoapte
Curate cristale păstrate în inima mare
A Pământului care ne-nvârte după soare
Lăsându-ne să cunoaștem care-i a lui sare.
7. O nouă crizantemă pe pământ
Dumnezeu e printre noi!
-Nu cred. Nu-l văd nicăieri.
-Pentru că nu-ți folosești ochii și mintea
Pe care ți-a dat-o Dumnezeu,
Sau nu-ți place să-i spui Dumnezeu
-Ca să nu pari ridicol în ninciun fel
Gândesc să-i spun la feminin, Natura
Căci ea e mama noastră a tuturora.
-E bine și așa, că ea e sfânta, fiica lui Dumnezeu
Și-l îndeamnă pe acesta să creeze mereu
Și iată că ascultată, Dumnezeu dă la lumină
O crizantemă galbenă cu mult fior,
Analizat de oameni și bucuroși revin la teorii
Că Dumnezeu există, având gtijă de noi
Crizantema e o floare galbenă în culoare,
Carotenul în firea lui salvator a ochilor care
Inbătrâniți de timp, de viață, de războaie
Aduce omenirii îmbunătățirea de dioptrii
Ș-această crizantemă are în frunze hrană
Salvând omenirea de la foametea mare
Ce tot se discută la televizor și-n ziare
Și ni-l amintește pe Dumnezeu, care
Salvează mereu omenirea, nefăcând reclamă
Imbunatățindu-și fiica, Natura și pe noi.
8. Elena Baciu Calugaru: „The memory of the living“
KOGAION REVIEW - romanian literary monthly
As soon as I approach to the barrage, I keep on the right and drive the car in a lane surrounded with tall fir-trees, biting a little out of the grass. I`m taking from the luggage rack the little bag with ashes. I`m walking on the bank of the Dâmboviţa. I`m in front of the landing stage. A lot of people, I go up stairs. Some of the people are fishing. I get out in the road. A group of the pioneers are leaving for. I go further. I feel like a malefactor who is paving his way. I`m thinking of you, Emil. I quicken my paces. I must be only with Ion`s desire and with my duty. I go with fear on the bank. The dam is tall, I shouldn`t have the power to throw the little bag directly into water, who knows it should knock against the edges. I`m afraid. And I shouldn`t want to hurt Ion.
My Lord! I see his forehead bleeding, too. I find a place favorable to my intentions. On the dam, more many people, too. I turn the switch to “ON” and I see him in Cornelia`s house, joking: “what beautiful girls come here!” ‘Mother comes by nine’, my friend whispers. ‘Here, I will be’, I hear the young man with black eyes, looking at me through his glasses. I was being followed by the soul of his sight. It was in December. I had the sentiment that those black eyes were melting the snow that sparkled under my paces.
I am at Athénée with Cornelia. The sight guides me on the left where I discover Ion. He was with a friend. Both were complaining of the failure in their attempt of the girls` conquest. After the concert, at the cloakroom we hear: “they have thin coats as their youth is, too. Since I have tried to load my coats with joy and I attracted Ion in this program, too. Outside it was raining. Cornelia said us: ‘Come on, take your arms. You won`t need to marry, too’.
It lapsed a year of walks, and carrying in his arms, in the evening, when he was picking up the flowers of parks for our love deep breathable. He let me at the gate. I was sleeping kissing his kiss from my hands and arms. I go farther. The little bag is striking my leg. It is still light. I`m passing through the time and see myself with imperial crown and engagement ring. Then undergraduates. I cannot forget how confessed me: -“my true mother is your mother”. I was the foundation of the house, he the windows and the roof. Our joyfulness stimulates the friends at dreamy state. I`m going to my car. I don`t know what I do. I`m going down the Splai and I see a firm. All kind of memories. Here Gigi, the Ion`s brother worked. On the left, the building where I waited you, Emil, only three weeks ago. Another coincidence, I said. The thought at this triangle, Me, Ion, You …I feel the pulse galloping exceedingly. I bear Ion with me and I remember the first evening together with you, Emil. I was in the room near the musical combine. I wanted to change a cassette. He approached me. He pulled the curtain and took me in his arms, kissing me longer, saying me that he loves me and his heart is only mine. After short unrest the emotions disappeared. Eyes on eyes, eyelashes fell in kiss.
I put in motion my car to the bridge. I park it. Memories again. Mountain roads with rucksack on the back. Ion and I. It seems I hear the harsh song of the branches under our feet. We tramped the branches of a fir-tree with our dreams. In the park a policeman appeared. I am afraid of what that can follow. Ion on the bedside near me. It was one of the nights of sleeplessness with hidden death. Suddenly: ‘You are young, you will have to marry again but, if you meet a cad, avoid him. You don’t` know either what good girl you are. The tears speak’. I hear him: ‘Incinerate me’. ‘No, I groaned’. ‘And my ashes throw in to the Dâmboviţa water. I want from my human being doesn`t remain anything. Why? The life punished me too severe. You know my living’.
I feel that I must change my mind. I see the desert of Damask covered by highways with their asphalt like water floating over the red land. Another journey with Ion. I see Palmira that services as testimony of the mixture of the civilizations and especially death, only the old Roman library reminds more that, here, people lived. Here is Malula where somebody said that Jesus Christ should have preached and then the cave of the Saint Tecla. In the calendar of the fate, the earthquake of the 6th century destroyed Palmira, Petra and Jerash. The lapse of the time with wrinkles at eyes and mouth, too. How many roadswith the perfume of the orange-trees driven in the rhythm of the engine of “Maritza” The play of the two dogs pays me attention that I must turn back to the river. I feel to stifle. ‘Elena!’
‘Yes, dear Ion’.
I`ll see again on the bedside, too, saying me: ‘What fool we were, we waited to be bride, we lost ten days of love’.
I feel an irritation on my face. I rub easy. I hear him: ‘Come on, don`t you weep. Di, Di, my horse. I keep myself well’. I carry him on my shoulders. I have the power to bear him. I am again on the border of Dâmboviţa at a few paces from the bridge. On the other border a young man with his trousers rolled up gives a pail of water to a woman. This throws water and cries: ‘Have you been waitness?’ ‘We have’, answered a girl with a black kerchief on her head. Somebody has died and they were carrying him water. I keep the death in my arms and death was there. The ritual was going on. There were lots of people with burning candles. Another policeman came. Now it will even be impossible to fulfil my mission. But this doesn`t remain how goodness know just a few instants, for looking above the crowd bored with all what he had seen without looking all round I untying the little bag at its mouth and I let free the ashes. I see how the powder is scattering. I feel giddy.
On the opposite side of the river a man in a light-coloured suit with dilated eyes. What odd imagine! I move slowly and with difficulty to my car. Really did he see me? I don`t care. Forgive me, Ioane, that I was too late. The Dâmboviţa will bear you to the Danube and from there to the Sea, and then to the Island of Istanbul. On my way at home I see the black eyes like coffee beans and I remember… “I was sitting at the table with two women friends. I was narrating them that I dreamt you and me in your arms. Ion said to me that the death would not be. Suddenly the flowers under your portrait began moving in a forced vibration up and down. I looked at the lamp. It wasn’t earthquake. The flowers recognized you, Ion. The memory of the living. I reach home. I open the bottle with wine given by you, Emil. I telephone you. Your answer has something nervous. But the triangle, Me, Ion, You got loose. Emil, I am waiting you!
ELENA CĂLUGĂRU-BACIU
09. Fetița și Moș Nicolae
[moment epic]
Mică și neștiutoare fiind,
Într-o zi m-am oprit
În picioarele unei scări mergătoare
Cu privire-ncruntată,căutătoare,
O picătură groasă, arzătoare
Mă face să țip,strigând-o pe mama,
Nevăzând zugravul care urgent
Îmi bagă capul sub un jet
Si-mi ia văzul din ochiul dureros.
Aud vocea mamei disperată:Ce faci omnule?
-Fetiței i-a căzut în ochi var
Nu pierde timpul în zadar!
Strânsă la piept-i cald,liniștitor
Lacrima cursă pe obrazul meu
Imi oprește orice scâncet și teamă
Peste un timp simt degete repezi
Și pânze îngramădite ca zăpezi
E doctorița din spital care-mi vorbește:
Așa, cuminte, lumina dovedește să vină din plin
In ochii verzi ai fetiței ce rabdă cu voință
Trecerea răului cu apă curată de viță.
Mama uimită ascultă însoțirea procedurii
Cu rugăciuni ce curgeau ca mierea din cerul gurii.
Peste mai multe săptămâni mergem din nou
La doctorița tămăduitor,intrând în cabinetul său
Mă așează pe un scăunel, arătându-mi o poză
-Ce vezi?aud vocea tremurată a doctoriței emoționată.
-Un moș care mi se pare cunoscut.Un fior m-a trecut
Când deschizând, mama ușa, dumneavoastră ați zâmbit.
-Da, este-un Moș,dar care?
-Moș Nicolae, Sfântul mi-a adus vindecare?
-El mi-a auzit rugăciunea și dându-mi putere și ajutor
Ți-a dat un ochi nou, limpede văzător.
Când trec pe lângă o biserică scăldată
De lumina omului sfânt ce mamei i-a redat
Liniștea că nu am rămas oarbă.
Drumul meu de copil se oprește de fiecare dată.
ELENA CĂLUGĂRU-BACIU [23-24 noiembrie 2019]
10. Nevăzutul ucigaș
(de Elena Baciu-Calugaru)
Un martie adus de spate
Este strigat să stea de-o parte
Cu îmbrățișări și obrazuri pupate.
În casă, în casă, ferestre ferecate!
Acmu-i plin de vietăți spurcate,
Venite de niciunde, de mirare,
Nimeni nu poate ieși la plimbare.
Pământ, vânt, soare, înnourare,
Peste tot de la mic la mare, disperare
Coronavirus a scăpat din strânsoare
Și tot ce atinge cade și moare,
E sfârșitul sfârșitului și n-am aflat oare?!
E fără tratamentul clasic, nu cedează
Lumea-n disperare se grupează,
Se caută leacul și totuși se cade din picioare
E tulbure pământul, apa, furtună în soare,
Stați în casă se-aude-n megafoane
Copiii nu merg la grădiniță, la școală,
Totul se-nchide: cofetării, restaurante, baruri
Străzile devin pustii, doar poliție, soldți și spitale
E totul o vâltoare! Roagă-te femeie, mai tare
Să audă Dumnezeu, Cerul, Stele căzătoare,
Omenirea-n impas, Ce-i de făcut oare?!
Panică, încotro aleargă Neputința?
Gândiți mai repede, unde-i Știința?
Deocamdată Stați în casă! Nu scoate fața!
Nenorocirea Covid 19 distruge Speranța,
A intrat Moartea în Italia, Spania, Franța,
Toată Europa, America încearcă s-apridă o lumină
Sau este doar o vorbă: Imunitate, Vino!
Salvează frumusețea Pământului, Omul,
El, el a-ntrecut măsura.Să vină știința!
Să-aducă picătura
Contra virusului distrugător de primăvară
În osatura mileniilor, aluviunile încă sămânța o cară!
6 aprilie 2020 (poza autoarei)
10. Scriitoarea și poeta Elena Călugăru-Baciu - Scrieri Complete
Scriitoarea și poeta Elena Călugăru-Baciu a scris și tipărit peste 2 duzini de cărți, proză și poezie, în Română și Engleză, zeci de recenzii și articole literare, și a organizat, uneori în colaborare, zeci de simpozioane, în București și alte Orașe mari ale Țării, între care, un loc central, au fost acelea de comemorare a poetului neamului, Mihail Eminescu.
Apăsați AICI, sau pe imaginea "Album Foto" de mai jos pentru a acesa pagina poetei SCRIERI COMPLETE
 |
|---|
