Mergi la pagina de început "Ion Anton" 
Poeta si scriitoarea Elena Calugaru BaciuUneori prietenie...alteori... |
|---|
 |
Era 2o mai și un prieten mă invitase la un mic restaurant de lângă casă. Eram fericită pentru florile pe care mi le adusese. Erau de un alb puternic, da, erau niște clopoței de un alb puternic, era o nuanță
|
|---|
Venind acasă, surprizele continuă și cea mai incitantă era invitația unor prieteni care-mi dăriau petrecerea zilei onomastice printr-o plimbare la Brașov.
Numai că ,,21 Mai, Sfânta sărbătoare de Constantin și Elena" cădea într-o zi de duminică și în timpul acela se circula astfel: ,,o duminecă circulau mașinile cu soț iar o altă duminecă mașinile făra soț " iar de data aceasta noi nu eram în programul corect.
-Cum veți putea merge duminecă, legea dată de Ceaușescu nu poate fi încălcată?
-Ba, se poate!
-De către cine?
-De către oamenii lor...dar nu este treaba ta, eu răspund...
-În regulă domnule doctor,Geo. Vă aștept peste o oră.
Prietenii mei vin chiar mai devreme, dar eu eram gata. Cobor la mașină și îmi este prezentat un bărbat pe umerii căruia căzuse sarcina învoirii cu autoritățile... de a avea drum liber...
-Dragă Olena poate prietenul nostru să meargă până la baie, la tine?
-Sigur, Știrico, dragă, doamnă doctor...dacă e prietenul nostru...
Și cu toată politețea unei gazde îl invit pe bărbatul înalt, puternic cu o față lată sprijinită pe un maxilar puternic care se străduia să zâmbească prietenos, ceea ce mi-a produs o stare de smulgere a nasului...de ce a nasului nu știu...După ce se iese de la baie se întoarce în dreapta și în stânga micului coridor. Se oprește și cu același zâmbet lupesc mă întreabă: Aveți numai două camere?
- Sunteți de la ,,Spațiu Locativ"? Încerc eu să glumesc în fața aceluiași zâmbet care de data aceasta mintea mea își aprinde becurile...
-Îmi dați un pahar cu apă?
-Cu mare plăcere!
-Ce bucătărie mică!
-La mine, totul e mic...
-Eu am două fete...
-Eu nu am copii și nici nu-mi trebuie...
-Dar când vine bătrânețea...
-Apelăm la viața socială, statul are grijă de bătrâni...Nu?
-Eu sunt asigurat. Chiar dacă acum am divorțat noua mamă pe care o voi aduce în noua căsnicie îmi va feri bătrânețea de greutăți.
-E o perspectivă. Cred că prietenii noștri sunt nerăbdători să ajungem la ei.
-Poate, dar ei nu pot face nimic fără mine și nici tu că acum ești
legată de mine...
-Eu nu sunt legată de nimeni.
-Așa sigură pe tine ai fost totdeauna.
-Sunt o femeie independenă.
-Mai vedem noi.
-Poftim?
Din nou zâmbetul lupesc se așează pe față lată a bărbatului și-l rog să ne grăbim la mașină. Pornim la drum. Știrica, după cum era poreclită prietna noastră, doctorița il întreabă deodată pe Lupoi după
cum îi ziceam în minte, cum i s-a părut apartamentul meu și nu știu de ce vroiam să-i acoper cuvintele ca să nu aibă nici un înțeles de apropiere între mine și Lupoi.
-De ce te deranjează întrebarea prietenei tale, Olena?
-Eu sunt foarte sensibilă, când e vorba de tot ce-mi aparține.
S-a așternut o tăcere jenantă și Lupoi, crezând că este necesar să fie mai atent cu mine se trage mult pe bancă spre mine și crezând că face o glumă se întinde nepermis de mult spre mine, atingându-mi chiar
urechea.
-Te rog, domnule.
-Domule?! Parcă ne tutuiam.
-Nu cred că mi-ați cerut vreodată permisiunea.
-Eu să cer permisiunea unei muieri?
-Vă rog, nu vă certați, îmi distrageți atențîa de la condus...
-Mă, dar cu ce persoane dificile am plecat la drum! Doamna doctor nu mi ațî spus că mergem cu asemena persoană. Mi ați spus că e cineva plăcut, dar, mă femeie fii și tu mai drăguță, nu face pe nebuna cu mine...
Îmi venea să-i spun că unei femei nu i te adresezi cu ,,mă, dar m-am înghesuit în colțul băncii și m-am hotărât să nu mai scot un cuvânt.
Nu trece mult și ne oprește Miliția. Doctorului i se cer actele. Este intrebat dacă nu știe ce zi este azi. Îi explică că a plecat la drum datorită lui Lupoi. Îi explică acestuia că domnul din mașină este fiul fostului port-arm al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. La auzul acestor cuvinte îmi pun mâna la gură să nu se audă râsul zgomotos ce gâlgâia prin cerul gurii. Milițianul, un tânăr cu obraz frumos și ochi ager, sigur cu un high-Q însemnat îi cere lui Lupoi să coboare din mașină.
Vorbesc , gesticulează, dar milițianul nu este mulțumit de răspunsuri. Neajungând la nici un rezultat milițianul vorbește prin stația walkie-talkie cu fața învăluită într-o expresie de uimire sau mai bine
zis aproape scăpat de cea mai mare încercare a vieții lui îi spune doctorului să aibe grijă cu cine pleacă la drum și să plătească pe loc amenda. Nu pot să scriu înjurăturile acestui doctor care este obligat să plătească amenda pe care tânărul milițian spre propia-i satisfacție a exagerat-o. Are loc și o discuție aprinsă rău între Știrica și soț, probabil că afacerea cu fiul fostului port-arm {bodyguard} al lui Gheorghe Gheorghiu -Dej îi aparținea.
La Brașov ajungem seara tărziu. Nimeni nu scoate o vorbă. Fac cunoștință cu o tânără care avea o taină cu doctorul pe care nu vreau să mi-o traduc în niciun fel. Întreb numai unde o să dorm și mi se face semn că în camera din stânga. Întru. E cald. Patul e pregătit de culcare. Pe o masă era o cană cu apă acoperită cu un șervet de pănză frumos lucrat de mână. Un pahar mă aștepta să-l umplu cu apă proaspătă. Așa se încheie seara și când mă așez o clipă să meditez la drumul nostru îmi vine să râd și închei cu ,,aici seara nu se mănâncă".
Dorm bine ca totdeauna și dimineață mă scol și tip-til ies în oraș deoarece de seara hotărâsem ca la trei să pornim spre casă. Toată lumea doarme. Liniște!
Orașul este luminat și drăgostit de soare în mișcarea oamenilor.
Mă duc la un ,,Lacto" Iau micul dejun. Imi fixez bine pe unde trec pentru a nu mă rătăci și nu-mi iese din cap ziua anterioară care avea o cheie ciudată ca să nu zic caraghioasă. Merg prin piață cu pași care nu se grăbesc. Mă gândesc la soțul meu care era politicos cu toată lumea și nu numai asta, dar nu era niciodată indiferent la momontele de trai ca să zic așa... Nu mi se întâmplase niciodată ca cineva să mă
invite și apoi să mă abandoneze ca și cum eu aș fi ținut morțiș să-I însoțesc la drum... Ce au vrut prietenii aceștia de la mine... aveau nevoie de prezența mea?de ce? Doar nu am acționat în niciun fel.
Oprindu-mă pe la vitrine zăresc aproape de mine pe tânăra care mi-a arătat camera în care am dormit. O salut și aș vrea s-o ocolesc dar ea mă abordează direct:
-Cum ați dormit?
-Bine. Mulțumesc. E casa dumneavoastră?
-Nu. Cred că este a fratelui domnului doctor. Eu stau aici ca să nu rămână casa goală. Dar, domnul acesta, șoferul pe care l-a adus pe domnul doctor, cred că nu este zdravăn. Știu că este divorțat, are
copii mici și caută să se căsătorească. Doamna căreia îi spuneți. Știrica încearcă să-l căsătorească bine, cred că are obligații față de el. El nu are casă și asta caută ea, o femeie cu casă...
-Poate i-o aduce pe aia cu coasă, că domnul e cam nărăvș sau mai bine zis fără minte...și eu răutăcioasă...
-Nu sunteți răutăcioasă...Rândul trecut era s-o bată pe doamna pe care i-o adusese doamna doctor
-De ce s-o bată?
De ce? De, nebun.Vroia s-o strângă-n brațe și ea nu era de acord.
-Hm...
Vroiam să fiu acasă... Nu mai aveam răbdare până la trei.
Vera, așa te cheamă, nu? Hai să luăm prânzul aici la restaurant ca să fiu gata de drum. Mi-ar face mare plăcere să mâncăm împreună. Am sperat să mergem cu toții, dar există ceva ce nu pot pricepe, dar este
bine să nu mai pun întrebări și să mă gândesc la ceva plăcut.
***
La trei mașina pornește spre București. Mă așez în colțul meu și mă feresc de tovarășul meu de bancă. Nimeni nu vorbește. Fiecare are gândurile lui. Eu sunt supărată pe mine. Am pierdut două zile degeaba.
Am pierdut un sentiment de prietenie pentru Geo, doctorul care fusese coleg de școală cu soțul meu. Mă mira faptul că-l lasa pe ticălosul fiu al fostului port-arm al lui Gheorghiu-Dej să pună mâna pe mine, să mă strângă-n brațe de față cu el și nevastă-sa fără să-l apostrofeze.
Avea un scop al nevestei sale sau al lui...Cum au ajuns oamenii! Ce a ajuns și prietenia!
Elena Călugaru Baciu
Scriitoarea Elena Călugăru-Baciu - Scrieri Complete
Scriitoarea și poeta Elena Călugăru-Baciu a scris și tipărit peste 2 duzini de cărți, proză și poezie, în Română și Engleză, zeci de recenzii și articole literare, și a organizat, uneori în colaborare, zeci de simpozioane, în București și alte Orașe mari ale Țării, între care, un loc central, au fost acelea de comemorare a poetului neamului, Mihail Eminescu.
Apăsați AICI, sau pe imaginea "Album Foto" de mai jos pentru a acesa pagina poetei SCRIERI COMPLETE
