|
|
Am ajuns dimineața ca niște oameni care au crescut sub îndemnul proverbului ,,Cine se scoală de dimineață departe ajunge”și ajunseserăm la Tărtăria, unde eram așteptați chiar de către autorități, pregătiți pentru marele eveniment: ,,descoperirea monumentului plăcuțelor care reprezentau pentru omenire o scriere mai veche decât cea de la Sumer,Mesopotamia. Soarele își ridicase doar o pleapă pe cerul ce se lupta cu o mică tulbureală venită dinspre munți sau poate din emoția celor ce traversaseră Atlanticul în zbor spre locul, unde visase fiecare să ajungă dimineața. Acolo, unde se dezvelea monumentul pentru care depusese atâta efort doctorul Napoleon Săvescu care scrisese acum câțiva ani o carte cu temă istorică. Prin titlu ei ,,Noi nu suntem urmașii Romei”, cartea deschisese drumul pentru noi și noi cercetări despre strămoșii noștri. Luasem parte la atâtea dezbateri în timpul,,Congreselor de Dacologie care îmi stârniseră așa de mult curiozitatea, încât făceam drumuri zilnice la diferite biblioteci pentru a mă documenta asupra subiectului.
Am coborât din autocarul care adusese mulți români din București, dar și pe cei ce călătoriseă cu trenul, cu avionul din
Macedonia, din Italia și din alte părți ale lumii.Erau unii, care aveau strămoși pe care viața i-a dus departe de Valahia,locul lor de
obârșie. Alții precum era istoricul italian, Marco Merlini știau cu
ce ne ocupăm, noi, cei dela Dacia Redivive, dar el ca un om de știință
a vrut neapărat să vadă locul istoric ce ne pusese pe jar să-l vedem și să ne închinăm lui. Ne-am adunat cu toții în jurul Monumentului,o stâncă ruptă din
munte care avea și o crăpătură drept intrare în inima ei, care,
probabil ne-ar fi adapostit la nevoie.
|