Note de Calatorie |
---|
1). Ion Anton - Note de calatorie în Italia1. Note de Calatorie: Milano
|
---|
Galeria din Milano |
Atunci am pasrcurs Italia in Dacia 1300, care mi-a fost mijloc de transport, hotel si cantina si din goana careia am vazut tara-muzeu cat mi-a permis punga.Acum am cotractat o excursie dupa toate regulile turistice, prima escala fiind Milano, sediul celebrei Scala pentru care printr-o fericita sansa am rezervat bilete pentru prima zi a periplului italian, cu patru luni inainte.
|
---|
In ziua sosirii in Milano la Scala are loc reprezentarea melodramei buffe in doua acte, Barbierul din Sevilla, de Rossini un libret de Cesare Sterbini. In distributie aflam interpeti din Japonia, Romania, Bulgaria, Italia. Retin din program doar interpretii principali: Figaro interpretat de japonezul Cristian Senn si Rosina careia i-a dat viata comatroiata noastra Natalia Gavrilan. Prezenta interpretei romane in rolul Rosinei este doar o binevenita confirmare a inaltei clase a scolii romanesti de opara si valorii talentelor care au detinut si detin capul de afis al scenelor celebre de operelor lumii: H. Darclee, E. Cernei, V. Cortez-Guguianu, E. Nicolesco, I. Cotrubas, A. Gheorghiu, N. Gavrilan, C. Voin si altele. Amintesc si faptul ca vizitand muzeul Scalei intre personalitatile interpretative cu rang de primadona, alaturi de Maria Calas intalnim o interpreta celebra cu nume neaos romanesc, Carolina Ungher, care a stralucit pe frontispiciul Scalei in perioada secolului 19. Ea a trait intre 1803 – 1887. Pentru noi(eram 5 romani), aflati in multimea de peste 3500 de spectatori, acordurile muzicale ale lui Rossini puse in valoare de vocea exceptionala a Nataliei Gavrilan au avut efect de rugaciune inaltata in templul culturii universale. Am sorbit fiecare nota muzicala slobozita din coardele vocale ale marelui talent ca si cum pe scena ar fi cantat o intreaga Romanie intr-o singura voce. Pe nesimite s-au scurs cele 2 ore si 30 minute, finalul demonstrind ca impresia noastra nu a fost un act emotional , ci o realitate intrinseca, comensurata just de miile de spectatori care au rasplatit rechemind la rampa pe interpreti prin aplauze frenetice si nu de circumstanta, de sapte ori. Rossina prin N. Gavrilan ne-a demostrat ca a trait in seara respectiva, noi receptand-o asa cum a gandit-o Rossini.
În Italia la Milano 2006 |
Am plecat din templul muzicii fericiti ca am fost privelegiati sa auzim acordurile muzicii universale prin vocea unei fiice a Romaniei. In spatele Scalei se afla statuia lui Leonardo da Vinci, considerat fiu adoptiv al Milanului, el lucrand multi ani in Milan pentru familia Sforza, care a dominat sute de ani viata citadelei. Nu departe de acesta se afla statuia ecvestra a lui Vittorio Emanuele al II-lea care in aprilie 1866, printr-un plebiscit a infaptuit Marea Unire dand viata Italiei moderne, si instaurand monarhia constitutionala. Si ca-n Biblie, a venit ziua a doua. Circuland prin oras cu mijloacele de transport in comun am descoperit si o alta fata a diasporei romanesti. Aflandu-ne in metroul milanez, intra un calator care incepe sa cinte la vioara, Ciobanas cu 300 de oi si o sirba romaneasca. Nu ne-a fost greu sa-i stabilim originea. La alta statie se urca si o reprezentanta a sexului frumos travesand vagonul cu mina intansa. Dar nu ca sa ofere… |
---|
Acesta a fost primul contrast, dar dupa aceea in zecele de orase strabatute am intalnit sute de compatrioti care apelau la darea de mana avand ratiunea de axista prin munca altora. Acestia sunt ambasadorii natiei romane prin care am intrat in Europa. Jalnici ambasadori… Presa din intraga Europa consemneaza zilnic faptele antisociale ale fratilor romani scapati in buestru occidental printre ei aflandu-se sute de valori exceptionale dar stigmatizati cu geniul raului. Pentru ca cei care comit fraudele electronice prin bancomate sunt minti stralucite dar scapatate in obscuritatea infernului dantesc. Eram sa aflu mai tirziu, la Modena ca 10 la suta dintre deligventii incarcerati sunt romani care s-au napustit in lumea mare comitind acte antisociale. Faptele comise de regula sunt jafurile, furturile, violenta, consumul de droguri si alcool, parazitismul. Trebue sa precizez ca singurii cersetori intilniti, traversand Italia, sunt de origine romana. Acestia sunt perceputi de un segment infinit mai mare decat cei care frecventeaza Scala. Acestia de fapt ne pun si pecetea pe blazonul neamului.
2. Note de calatorie - Fascinanta Venetie
Orasul lagunei s-a nascut cu 1500 de ani in urma, ca un loc de refugiu din fata barbarilor. Una dintre cele trei importante insule din apropierea Venetiei, Torcello este considerata vatra in care primii refugiati si-au infipt radacinile in uscatul Adriaticei. Cum, de regula, pionierii care pun piatra de temelie la o civilizatie, sunt valori selectate de insusi actul lor de curaj, Venetia s-a dezvoltat rapid. Prin specificul ei Venetia este unica in lume, ca oras in care nu circula masinile. Este orasul lagunar, mijlocul de transport, la inceput din necesitate si apoi traditional, este gondola.
Fascinanta Venetie |
Doar prin Marele Canal care traverseaza Venetia de la nord la sud, sinusoidal, pentru a prelungi calatoria, circula vapoare de agrement, confortabile. Alunecarile pe luciul apelor fiind cele mai vechi cai de acces, iar Venetia nascandu-se din spuma Adriaticei, s-au stabilit rapid mii de fire prin care s-au derulat operatiuni comerciale cu alte puncte de pe glob. Asa a devenit Venetia nod comercial important in filiera schimburilor de marfuri. Orasul crescut din apele marii, are azi 400 de poduri, coroana faimei purtand-o podul Rialto-peste Marele Canal, ca o marturie a cunostintelor ingineresti la anul 1588. Il succede Puntea Suspinelor, care se arcuieste peste canalul prizonierilor, si de pe ea scarile coboratoare te duc direct in celule. Aici dogii s-au dictatorii emiteau sentinte, savarseau torturi si aplicau pedepse cu inchisoarea, oponentilor de fapte si opinii. |
---|
Comunicarea pe uscat, intre sutele de canale, pe care aluneca gratioase elegantele gondole, manate dupa traditie, de un om putere, se face prin peste 2000 de alei.
Din secolul 9, mai precis din anul 828, Venetia, devine si un important centru religios, dupa ce sunt aduse moastele Sf. Evanghelist Marcu, caruia in semn de inalta cinstire, i se zideste un sfant locas, o catedrala. Aceasta alaturi de palatul dogilor, a devenit emblema Venetiei pana astazi . Catedrala Sf. Evanghelist Marcu, este printre cele mai renumite din lume, prin mozaicurile unice care o impodobesc, trezoreria care contine valoroase piese de cult din patrimoniul universal. Trezoreria ofera vizitatorului o unica sansa, in afara Constantinopolelui si Ravenei, de a admira valori de cult si ornamentale din epoca glorioasa a Imperiului Bizantin. Se regasesc in mozaicuri Vechiul si Noul Testament. Numesc cateva din mozaicurile celebre, care exprima Nasterea Mantuitorului, intalnirea Magilor cu imparatul Irod, botezul Sf. Apostol Petru la Roma, botezul Sf. Apostol Andrei la Achaia, genealogia Maicii Domnului, uciderea celor 14000 de prunci, pentru a-L lichida pe Pruncul Iisus, scene cu profetii David si Solomon si multe altele.
Din bogatiile imense acumulate in urma legaturilor comerciale, s-au nascut opere cultural - religioase de o inestimabila valoare. Nu mi-am propus sa fac o prezentare a acestor opere, ci doar sa creionez Venetia ca atractie turistica.
Oricine paseste in Venetia, isi face programul turistic, incepand cu Catedrala Sf. Marcu. Nu poti incheia vizitarea ei fara sa pasesti in camera cailor. In balcon este o copie a cailor din bronz. Caii originali, pentru a fi protejati de aciditatea coroziva, produsa de umiditate si dejectiile miilor de porumbei, au fost cazati intr-o camera speciala, botezata camera cailor. Acesti cai, supranumiti calatori, datorita drumului parcurs din adancurile istoriei, sunt sculptati in sec. 4 i.H. In vremea lui Alexandru cel Mare, au fost adusi la Roma de Nero, la Constantinopole de Constantin al Bizantului, la Venetia de cruciatii celei de a 4-a cruciade, la 1204, in vremea dogelui Enrico Dondolo, apoi luati la Paris de Napoleon, din nou reveniti la Venetia dupa esuarea lui Napoleon, se pare ca si-au regasit linistea. Lipit de San Marco este palatul dogilor.
Demna de admirat este arhitectura, stilul gotic, iar interioarele poarta pecetea ducilor, dictatorilor, liderilor, care s-au perindat ca locatari timp de 400 de ani. Peretii interiori sunt imbracati cu lucrari ale marilor maestri, Veronese si Tintoretto. Remarcabila este lucrarea lui Tintoretto - Triumful Venetiei. Vizitatorul paseste prin camera Senatului, in care 120 de senatori faceau dezbateri si legi. Multe sali sunt cu expozitii armuriere, holul Marelui Consiliu in care dogii, nobilimea, se intalneau cu electoratul. In spatele tronului dogilor, este un imens tablou, numit Paradisul, realizat de Tintoretto, infatisand pe Fecioara cu Pruncul, inconjurati de sute de sfinti. Nu trebuie sa lipseasca din programul de vizitare, Marea Scoala de San Rocco, supranumita si Capela Sixtina a marelui Tintoretto- cu peste 50 de tablouri ale acestuia.
In apropiere se afla Biserica franciscana-Frari cuprinzand valoroase picturi din epoca renasterii. La altarul principal se afla un tablou imens realizat de Tizian, de inspiratie divina; Dumnezeu, Iisus, cetele ingeresti si lumea. Se consemneaza si prezenta lui Ludovic al 14-lea. Aici si-a gasit loc de odihna Tizian, avandu-l ca vecin pe Canova, in monumentul sau - piramida in stil neoclassic.
Vis-à-vis de laguna, se ridica maiestoasa Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, pictata de Tintoretto, Biserica Sf. Apostol Pavel pictata de Tintoretto, Veronese si Tiepollo. Se remarca prin imense tablouri marcand Drumul Crucii , Cina cea de Taina. Alti trei mari maestri ai renasterii, Tizian, Donatello si Bellini, au glorificat cu penelul Dumnezeirea in termeni umani. Donatello picteaza pe Sf. Ioan Botezatorul, Bellini pe Fecioara cu Pruncul, iar Tizian, elevul lui Bellini, supranumit si venetianul, picteaza zeci de ani pentru Venetia.
Ca o trasatura a unicitatii Venetiei, este si multitudinea de inundatii anuale -peste 100, din martie pana in noiembrie. Se produc datorita vanturilor din sud si cresterilor presiunii hidrostatice, fenomene care imping in sus apele Adriaticei, inundand uscatul Venetiei, pana la 2-3 feet inaltime. Acest fenomen a diminuat populatia Venetiei. Prin 1965, in Venetia pulsa viata a 150000 de suflete, iar dupa teribila inundatie din 1966, s-a tot redus, cei care au mai avut curajul sa mai readuca inventarul gospodaresc la conditiile normale de confort, fiind tot mai putini. Azi Venetia mai traieste prin 65000 de locatari.
Sutele de ani, in care Venetia a fost unul dintre cele mai puternice centre comerciale, au dus la acumulari de valori imense, fiecare vestigiu aducand marturii despre puterea economica si culturala, despre viata opulenta, atragand creatori de opere nemuritoare, care au imbogatit patrimonial cultural venetian si universal. Dupa momentul venetian, te opresti in piata San Marco, coplesit de o oboseala placuta, provocata de avalansa de informatii care s-au pravalit peste noi, intelectul si spiritul, simtind nevoia sa se reculeaga. Gazdele fac acest lucru foarte placut.
Intr-o latura a pietii San Marco, latura turnului de 300 feet, construit la 1902, au amenajat esplanade in care te poti racori sorbind din racoritoarele oferite si acordurile muzicale din cele mai valoroase lucrari de muzica clasica universala.
Dupa ce ochiul a fost sedus peste poate, sufletul a fost suprasaturat cu avalansa de satisfactii nascute din poezia culorilor, virtuosi ai instrumentelor muzicale, modeleaza margaritare sonore, rostogolindu-le de pe portative prin mijlocirea auzului in universul interior al fiecaruia. Aceste armonii te transporta pe valurile Dunarii, prin Praterul Vienei-cu Strauss-ii, dansezi cu contesa lui Kalmann, traiesti succesiv anotimpurile lui Vivaldi, sorbi din geniul lui Mozart, pasesti pe plaiurile natale in acordurile lui Enescu, Bartok si Dvorjak etc. etc…. Asta este, cred, impresia care te recheama peste ani pentru a redescoperi VENETIA…
3. Note de calatorie - Florenta, Perla Toscanei si a Lumii Artelor
Florenta, orasul natal al Renasterii si locul de botez al lumii moderne. Rigoarea trebuie sa guverneze organizarea vizitarii artei florentine, a carei monumentalitate artistica si culturala este sustinuta de patru piloni; pictura, sculptura, arhitectura si muzica. Toate au valoare nepereche.
Florenta, Perla Toscanei |
Pictura renascentista este fara egal, fiind realizata de mari maestri ai penelului si culorilor, sculptura straluceste fata de tot ce s-a realizat in lume, simbolul perfectiunii anatomice fiind lucrul mainilor lui Michelangelo Buonarroti - este vorba de David; arhitectura nu este numai pentru a acoperi nevoile locative, ci pentru a incanta ochiul si a dainui milenii prin frumusetea, trainicia si functionalitatea ei. Admirand o opera de arta sculptata, iti imaginezi ca blocul de marmora a fost ca o nuca in care s-a zamislit perfectiunea, iar artistul n-a facut altceva decat a inlaturat coaja si miezul-statuie a aparut in toata splendoarea lui.Armonia culorilor declanseaza in interiorul fiecaruia muzica si poezia sufletului, satisfactia si bucuria de viata. Liniile arhitectonice scot spatiul din sfera necesarului si il plaseaza in lumea artei. Muzica face parte din insasi fiinta florentinilor. |
---|
Ea este ca un izvor de fluid sonor care curge de la pamant la cer, apropiindu-ne cel mai mult de misterul ceresc. Divinitatea binecuvantandu-ne cu roua harica a talentului muzical. Tezaurul cultural al Florentei intr-un asemenea spatiu nu poate fi prezentat decat sintetic, prin obiectivele principale, care aduc faima Florentei. Obiectivele care mustesc de arta si istorie, sunt grupate central. Poti lua startul cu Galeriile Uffizi care adapostesc colectii de tablouri celebre realizate de autori de prima marime artistica. Numesc cativa dintre maestrii penelului si culorilor: Giotto; Leonardo da Vinci, Raphael, Caravaggio, Tizian, Michelangelo, Botticelli, Lippi, Veronese, Tintoretto si multi altii, care se insira pe distanta a cinci secole (din sec. 13 pana in sec. 17). Florenta se distinge printr-o varsta specifica a Renasterii si a artei Baroque.
Intre multitudinea de valoroase tablouri sunt intercalate si multe sculpturi. Cateva capodopere care aduc faima Galeriilor se cer a fi enuntate. Nasterea lui Venus, Primavera, Trei Gratii ale lui Botticelli, Raphael si Filippo Lippi cu cate o Madonna, Tizian cu Venus de Urbino. Un popas se cere a fi facut la Altarul Gothic, care vorbeste despre pre-realism, la care Giotto si-a adus o contributie esentiala.
O clasica sculptura a lui Leonardo - Venus de Medici -considerata etalon de frumusete in Europa elisabetana. Tabloul lui Michelangelo - Sfanta Familie si altele lasandu-va bucuria inegalabila sa le admirati cand veti pasi in Uffizi. La cativa pasi de Uffizi se afla Palatul Vechi, frumos fortificat, una dintre resedintele celebrei familii de Medici. Si aici stelele artistice ale Toscanei se identifica prin lucrari monumentale. Michelangelo cu sculptura Victoria; Donatello cu bronzul Iudith si Halerfernes. Daca nu intri in muzeu, in curte poti admira perfectiunea anatomica a lui David, opera lui Michelangelo. Din 1873, in locul originalului se afla o copie, deoarece originalul innobileaza, tronand gratios in Piata Michelangelo. In curtea Galeriilor se afla un adevarat muzeu al statuilor celebritatilor: Michelangelo, Leonardo, Galilei, Dante, Vespucci si a patronului Renasterii, Lorenzo de Medici -Magnificul. Pasesti apoi, pe Podul Vechi, peste Canalul Arno, faimos prin vechimea si destinatia sa de a inlesni legatura intre Galeriile Uffizi si Palatul Vechi pe de o parte si Palatul Pitti pe de alta parte si cu toate edificiile care le inconjoara.
Comerciantii cu imaginatie in desfacerea aurului si argintului, s-au grabit sa faca din acest pod un loc al comertului de intampinare, iesind in fata trecatorilor cu produsele lor. Inflorirea comerciala a podului a atras dupa sine o aglomerare de foarte mici magazine agatate in cele mai nastrusnice si nefiresti pozitii, podul aparand ca un ciorchine. Privindu-l din albia Canalului Arno, peste care se arcuieste, iti apare ca fiind un colac de salvare, toate anexele si adaugirile seculare agatandu-se ca niste fiinte disperate, pentru a se salva de la inec.
Maiestuos se inalta Domul, dar care nu are nimic comun cu cel din Milano, acea dantelarie in marmora, care iti seduce ochiul Domul din Florenta are personalitate prin unicitate, avand comun doar stilul arhitectonic, gothic. Din 1870, Domul este placat cu marmora toscana de culoare roza, alba si verde, realizandu-se o policromie care-ti incanta ochiul si sufletul. Arhitectul toscan Bruneleschi a conceput in stilul Renasterii, constructia artistica, demna de urmat ca stil si a decorat-o cu o bogata colectie de picturi, la loc de cinste aflandu-se tabloul Judecata de Apoi, a maestrilor Vasari si Zuccari. In apropierea Domului se afla Botezatorul (Aghiazmatarul). Familia emblematica a Florentei a fost Familia Medici, care de prin 1444 si pana in 1700, a stralucit pe firmamentul Toscanei, contribuind la inflorirea sociala si culturala. Exponentul de varf al acestei familii a fost Lorenzo Magnificul. Palatul Medici-lor are o Capela care este si loc de veci, de ornamentarea ei ocupandu-se Michelangelo. Un adevarat muzeu al eternitatii este Biserica Sfanta Cruce, in care isi afla odihna vesnica stele ale culturii toscane si universale: G. Galilei, Michelangelo, care a trecut in nefiinta in anul 1564 , an in care Galileo se nastea. Li s-au alaturat G. Rossini, Machiavelli, Bruneleschi. Faima pamanteana le este decorata cu celebre lucrari, reprezentativa fiind Moartea Sfantului Francisc a lui Giotto.
Din comorile inestimabile ale Florentei, mai amintesc, fara a le detalia, urmatoarele: Muzeul National de Sculptura; Muzeul San Marco, cu importante lucrari ale lui Fra Angelico; Muzeul Pietrelor Pretioase, de la 1588, care prezinta peste 500 diferite minerale pretioase; Galeria de Arta a Academiei, in care troneaza un David nefinisat, pe care daca il privesti in adancul ochilor patrunzi epoca Renasterii; Muzeul Stiintei in care poti admira picturi, sculpturi, mozaicuri, arhitectura. Mai trec in revista casa lui Michelangelo, Dante, Leonardo, Muzeul de Arta Moderna, Trezoreria si altele. Dupa aceasta vizita a Florentei, putem afirma, fara teama de a gresi, ca monumentalitatea culturala a Toscanei, in constelatia culturilor lumii, se sprijina pe patru piloni principali: pictura, sculptura, muzica si arhitectura. Fiecare dintre acestea are cate un simbol: pictura pe enigmatica Mona Lisa; sculptura pe incantatorul David; muzica pe Rossini si nu numai, iar arhitectura pe Bruneleschi cu Domul. Pentru acestea Florenta este perla Toscanei si a lumii artelor. Va asteapta, iubiti cititori, sa va ostoiasca foamea de cultura, frumos si drumetie.
4. Note de calatorie - Eterna Roma
(impresii finale)
Dedic aceasta relatare nepotului meu Victor, care si-a sarbatorit 15 ani la Roma, in timpul periplului Italian 2006.
Dupa cum se vede de mai sus, episodul “ Roma’’ nu l-am mai notat cu ’’Note de calatorie’’ deoarece a incerca sa concep asa ceva despre orasul etern, ar fi ca si cum as incerca sa introduc Himalaia in buzunarul pantalonilor.
Cei 1000 de ani de istorie romana, 500 de ani de Republica, pana la Domnul Hristos si 500 de ani de Imperiu, dupa Hristos, au conuscut extazul, dar si agonia Cele doua forme de guvernare, au avut la mijlocul lor (sec. I inainte de Hristos), placa turnanta intre Republica, cu guvernare senatoriala aleasa si Imperiu, cu conducere dictatoriala, impusa. Cel care a marcat trecerea de la o forma la alta, a fost marele Cezar, care la anul 50 i H, a suspendat Constitutia Romana, care asigura forma de Republica si si-a asumat puterea dictatoriala, motiv pentru care a fost asasinat de conspiratia senatoriala, avandu-l printre asasini si pe fiul sau Bruthus.I-a succedat la putere, fiul sau adoptiv Augustus, iar Cezar n-a mai fost un nume, ci a devenit un simbol. Imparatul Augustus a adus Pax Romana, 200 de ani, timp in care Roma extinde un imperiu din Egipt pana in Scotia si din Turcia pana in Maroc. |
---|
Dupa aceasta, in ultimii 300 de ani, Imperiul Roman a cunoscut o lunga decadere Cauzele au fost mai multe, unele interne si altele externe. Cele interne au fost legate de proliferarea crestinismului, care blama decadenta morala a paganilor. Acestia au prigonit sute de ani pe cei care au imbratisat credinta in Hristos, martirizand sute de mii de credinciosi. Din afara, triburi barbare din Asia sau germanice au atacat si au cucerit peninsula impingand spre interior, granitile. Aceste triburi, la anul 410 au ocupat o mare parte din Forumul roman. Ultimul imparat al Romei, a fost alungat la anul 476, a stins lumina, dupa aceasta intreaga Europa, a plonjat in secole de ignoranta, decadere si intuneric.
Au avut loc mutatii foarte importante, imparatii devenind, papii; senatorii devenind, episcopii, iar oratorii devenind preotii
Acestea s-au consolidat la anul 1054, cand s-a produs Marea Schisma, cretinismul avand doi poli: la Constantinopole, in Imperiul Bizantin, polul de rasarit (ortodoxia) si cel de la Roma, polul de apus al catolicismului Cei 1000 de ani, perioada de glorie a Romei, a dus la acumulari de valori, imense si o dezvoltare culturala si arhitectonica fara precedent. Pe cei cuceriti, Roma i-a civilizat dar a facut si un transfer de valori in interiorul Imperiului.
Cu forta de munca cucerita si o inclinatie catre grandoare si opulenta, au inaltat nenumarate edificii care au devenit simboluri ale Romei: Coliseum, arcurile de triumf ale lui Titus, Constantin si Septimius Sever; Teatrul Marcello; Capitoliul; Columna Traiana; Catedrala SF. Petru; Pantheon; Forumul; Circus Maximus; Catacombele; Via Apia plus sutele de mii de edificii de dupa perioada imperiala.
Coloseum-ul este o marturie vie a ingineriei romane de acum 2000 de ani. Pentru constructie s-au folosit cimentul, piatra, caramizile si marmora, realizedu-se o mega structura, in exterior fiind decorat cu coloane dorice, ionice si corintiniene, putand adaposti pe locuri 50,000 de oameni. Ocupantii acestor locuri traiau in extaz desfasurarea luptelor dintre gladiatori, criminali animale salbatice si foarte multe si crancene lupte intre crestini si animale salbatice Sutele de mii de crestini martirizati au sfintit cu sangele lor Coloseum-ul, de aceea, in fiecare an, in noaptea de Inviere, insusi Papa, oficiaza Sfanta Liturgie, pe o esplanada, in arena jertfelor de credinta.
Fiecare edificiu comemorativ ilustreaza victoria romanilor asupra provinciilor si popoarelor atacate. Arcul lui Titus, comemoreaza victoria romanilor asupra Iudeii la anul 70 dupa Hristos. Razboiul a fost religios. Israelitenii si-au marturisit credinta in Dumnezeu si nu in Imparat. Dupa un scurt si sangeros razboi, romanii au invins rebelii, au ocupat Ierusalimul si au luat 50,000 de evrei sclavi, care au fost forta de munca pentru zidirea Arcului lui Titus.
Arcul lui Septimius Severus, construit la anul 203 d.H. Reliefurile consemneaza bataliile impotriva Mesopotamiei, capturarea barbarilor si intoarcerea la Roma pentru parada triumfala.
Arcul lui Constantin semnifica victoria asupra rivalului sau Maxentius intr-o batalie cruciala la anul 312 dH. In noaptea dinaintea bataliei, Constantin, a vazut pe Cer o cruce si un indemn, PRIN ACEST SEMN VEI INVINGE ’’ Avand drept calauza semnul Crucii armata Imparatului Constantin a biruit si a legiferat cretinismul. Mai mult decat Arcurile de Triumf este semnificatia Columnei lui Traian care comemoreaza victoria romanilor asupra ducilor.
Am sa expun cateva considerente pentru care Columna este si un motiv de mandrie romaneasca, dar nu emotional, ci justificat prin consemnarile istoriei. Multele campanii expansioniste au dus la saracirea bugetului Romei.
In aceste conditii, Roma a pus ochii pe un regat bogat, aflat la nord de Dunare. Inca din perioada lui Buerebista, Dacia reprezenta o amenities pentru Imperiul Roman. Au si fost cateva campanii intre ani 85 si 89 dH, dupa cea din anul 89, dupa o batalie intre daci si romani incheindu-se o pace intre Decebal si Domitian.
Romanii acorda importante ajutoare pentru ca dacii sa intaresca granitele Decebal a folosit aceste ajutoare pentru a se inarma impotriva romanilor Bogatiile Daciei au motivat un nou conflict Noul imparat Traian, in anul 101 invadeaza Dacia, legiunile romane pustiind totul in cale In anul 102,Decebal se preda. si primeste din nou ajutoare pentru a crea o zona de aparare puternica impotriva expeditiilor popoarelor migratoare din nord si est. Din nou Decebal le-a folosit penru ca Dacia sa devina o mare putere independenta. Dacia intarindu-se militar,a incitat la rascoala triburile invecinate, pustiind coloniile romane de dincolo de Dunare. In anul 106, Traian ataca din nou Regatul Daciei. Al doilea razboi a implicat mai multe lupte, provocand insemnate pierderi armatei romane, dar in final Traian asediaza capitala Daciei, Sarmizegetusa, distrug apeductele, incendiaza orasul, cucerindu-l. Dacia era cucerita. Decebal se retrage si ca sa nu devina sclav, se sinucide. Prin tradarea confidentului sau, Bicilis, romanii descopera comoara lui Decebal, in raul Sargesia estimata la 165 tone aur si 331 tone argint. Importanta victoriei asupra Daciei este reflectata de atitudinea lui Traian, care a decretat 123 de zile de sarbatoare in intreg Imperiul Roman iar pentru comemorarea victoriei asupra vitejilor daci, a inaltat o columna inalta de 130 de feet (aprox. 40 m) in varful careia se afla statuia Imparatului. Peste 2500 de scene in relief, urcand in spirala imortalizeaza crancenele lupte dintre puternicii romani si vitejii daci.
Deasemenea, pe un lung hol al Muzeului Civilizatiei Romane, sunt expuse reliefuri de pe Columna, atestand, ce a insemnat pentru romani ingenuncherea unui popor viteaz cel mai viteaz dintre traci, cum a fost descris de catre istoricul Herodot.
Alt edificiu, Baile lui Diocletian, construit la anul 300 d H, reprezinta o mostra de civilizatie, avand 3,ooo de baterii. Au functionat pana in anul 537, cand triburile barbare au distrus apeductele.
Apoi Muzeul Etrusc cuprinde aspecte din viata etruscilor de prin ani 600, iH, cand Roma era un oras etrusc. Chiar daca Nero a ramas in istorie ca un personaj negativ, ca si Caligula, il consemnez, viata lui fiind o mare drama. Imparat intre ani 54 si 68 dH este consemnat de istorie ca ucigasul tatalui sau, a sotiei sale care era gravida,si crucificatorul Sf. Apostol Petru la anul 64 dH
Deasemenea, cand Roma a fost cuprinsa de un devastator incendiu, Nero a fost acuzat ca fiind autorul, sub povara fapte lor de mai sus sinucigandu-se. Calea, Via Apia, cu inceputul in sec. 4 iH este poarta de est, este numit si regina drumurilor. Se intinde pe o longtime de 592 de k m., pana la portul Brindisi, de unde vasele se imbarcau pentru Grecia si Egypt. Era cea mai rapida cale terestra pentru pedestri, cavalerie, mijloace de transport cu tractiune animala si este inca folosita si astazi. Catedrala Sf. Petru este cea mai bogata si impresionanta. din lumea crestina. Radacinile ei sunt adanc infipt in istoria Imperiului Roman, dar stralucirea si-a do bandit-o dupa Marea Schisma (anul 1054), apogeul cunoscandu-l in epoca Renasterii, cand genii ale picturii, sculpturii si arhitecturii cu o inspiratie divina au creat capodopere pentru Vatican si cultura universala.
Michelangelo-sculptor, pictor si arhitect -doar la 24 de ani a sculptat PIETA care exprima durerea sfasietoare a Mamei Domnului Hristos vazandu-si Fiul traind Calvarul pentru mantuirea neamului omenesc Mai tarziu realizeaza, cu penelul, Capela Sixtina fiind una din cele mai valoroase 4 lucrari din lume. In momentul de epuizare fizica, Raphael a completat lucrarea.
Renumit este si baldachinul din bronz al lui Bernini De fapt Catedrala este o comoara de opere de arta, care de care mai valoroase Si cum am scris la inceput, stimati cititori, imi este imposibil sa fac macar un tablou al Romei antice si contemporane de aceea ma opresc aici, precizand ca toate edificiile inaltate intru cinstirea victoriilor legiunilor romane au fost ridicate ca marturii viitorimii, a perioadelor de mare stralucire a unui Imperiu mare in spatiu si timp, care si-a pus pentru totdeauna pecetea asupra lumii Urmele de mii de ani sunt graitoare.
Am împărtășit cu cititorul nostru impresiile minunate, și trăirile fericite ale periplului nostru în Italia. Deși de firea mea sunt foarte optimist, totuși, nu pot să-mi închei aceste Note de călătorie fără am exprima îngrijorarea despre Viitorul Europei Creștine, mai ales că în ultima vreme, secularismul în Europa și nu numai, poartă bătrânul Continent, cu o civilizație Iudeo-Creștină de 2000 de ani, pe drumul dispariției acestei civilizații, în viitorul nu prea îndepărtat.
5. Trăim oare anii unei Europe postcreștină?
Lupta pentru menținerea unei Europe Creștine...?!
În Italia - Un important arhiepiscop italian a provocat o furtună mediatică, după ce a declarat că, în 10 ani, toată Europa va fi musulmană "din cauza stupidității noastre".
Arhiepiscopul de Pompeii a deplâns faptul că Europa trece printr-o criză a credinței, bisericile fiind goale, situație care lasă deschisă ușa Islamului.
"Avem nevoie de o viață creștină. Toate aceste lucruri pavează drumul spre Islam. În afară de asta, ei fac copii, în vreme ce noi nu mai facem. Suntem într-un declin total!"
Și pentru că Italia este una dintre principalele destinații ale refugiaților musulmani, aici ajungând în ultimii doi ani peste 330.000 de oameni din Africa, Orientul Mijlociu și Asia, arhiepiscopul a criticat până și Biserica Catolică pentru sprijinul dat refugiaților." A da bani migranților care ajung în orașe nu este doar greșit, ci și dăunător din punct de vedere moral pentru că îi încurajează să facă asta în continuare. De cele mai multe ori, asta creează o rețea a cerșetorilor", a spus arhiepiscopul italian (Sursa - Sputnik.md).
În Franța - 2,800 de biserici vor fi demolate
Declinul creștinismului practicant în Europa, contracarat în același timp de secularismul maselor și de ateismul militant al elitelor, nu mai este un simplu moft trecător, ci este o certitudine. Cifrele demonstrează că majoritatea în Europa nu mai sunt creștinii, ci sunt cei ce se declară „fără religie”, pe măsură ce ia amploare un alt fenomen pe Bătrânul Continent și anume islamizarea acestuia. Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, multe temple au fost practic abandonate, în timp ce numărul moscheilor crește simțitor. Pe de altă parte influența creștinilor în politică este tot mai scăzută, în timp ce politicile umaniste de stânga, puternic influențate de lobby-ul LGBT, domină agenda majorității guvernelor.
Conform unui raport al Senatului francez, 2 800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe din acestea cu o vechime de secole. Decizia a fost luată datorită costurilor de restaurare ce sunt mai ridicate decât cele de demolare.În 2013 de exemplu, Biserica St. Jaques din Abbeville, construită în 1868, a fost demolată, cheltuielile totale fiind de 350 000 de euro. Această sumă este inferioară celei care era necesară pentru restaurarea templului. Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, aceste temple au fost practic abandonate. Pentru multe orașe din Franța, lipsa de interes și înaltul preț al terenurilor unde sunt construite aceste biserici, pur și simplu nu mai justifică investițiile de restaurare. Din 2007, când s-a luat această decizie, mai multe biserici au fost substituite de centre comerciale, magazine, blocuri de locuințe sau parcări de mașini.Recenta invazie în Biserica Santa Rita din Paris, ce a culminat cu expulzarea preotului și a credincioșilor ce celebrau sfânta liturghie, a reaprins discuțiile. Terenul fusese vândut și noii proprietari revendicau ca edificiul să fie demolat. |
---|
Deputata Marine Le Pen a generat o dispută, spunând că guvernul în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”. Ea a luat poziție ținând cont de un factor ce nu este luat în seamă de majoritatea mediilor de comunicație. O parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri. "În timp ce locașurile de cult catolice se transformă în cluburi, moscheele apar ca ciupercile după ploaie. De fapt, sute de noi moschei se construiesc în fiecare an în Europa. Acestea dispun de o capacitate pentru sute de mii de tineri musulmani, născuți în Europa sau pentru emigranții recent sosiți. În funcție de legile fiecărei țări, deseori aceste edificii primesc bani din partea guvernelor.
De asemenea, tot în Franța, Catedrale sunt transformate în discoteci. În 2016, Paștele Catolic,a fost sărbătorit de francezi cu muzică tehno și dans în biserică. S-a întâmplat de Paști, în Franța. Catedrala din Metz, una dintre cele mai înalte lăcașuri de cult, a fost transformată în discotecă. Iată câteva comentarii pe Facebook ale francezilor care vorbesc de la sine: „Cool”, „Off, de ce n-am știut și noi? Că veneam imediat”, „Asta distracție” etc...Videoclipuri cu astfel de imagini fac furori pe Internet. |
---|
„Blasfemie! Ați transformat bisericile în bordeluri!” – este una dintre puținele voci care condamnă „evenimentul” organizat chiar în zilele în care catolicii sărbătoreau Învierea Domnului.
Situația este aceeași și în alte țări
Biserica Angliei, cunoscută în lume ca Biserica Episcopală Anglicană, are 16 000 de biserici în Marea Britanie. Cu creștinismul aflat într-un pronunțat declin, opțiunea administrativă este de a închide 2 000 de temple. În aceste locuri se întâlnesc de obicei mai puțin de zece credincioși, majoritatea acestora fiind de o vârstă înaintată. Acest lucru face neviabile cheltuielile de întreținere a acestor temple, așa că opțiunea este transformarea acestora în „biserici de vacanță” ce se deschid doar în săptămânile de Crăciun și de Paște, când mulți credincioși nominali caută o biserică în virtutea obiceiului.
Un program de finanțare al guvernului prin intermediul Consiliului Artelor din Anglia, caută alte destinații pentru aceste edificii ce aparțin bisericii oficiale a statului. Aceste spații pot să fie închiriate pentru o amplă gamă de evenimente și activități cum sunt conferințe, recepții pentru nunți, activități de caritate, filmări sau târguri pentru locuri de muncă.
The Guardian informează că 394 temple creștine sunt disponibile pentru a fi renovate și transformate pentru alte destinații. În unele cazuri acestea au fost transformate în moschei.
În ultimele decade în Germania, peste 350 de biserici au fost închise. Acum, proiectul cunoscutului politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri.
Discursul lui Reinig, regizat de ideea multiculturalismului, se bazează pe un raport din 2013, la care el însuși a ajutat ca să fie redactat, și care identifică o „nevoie urgentă” pentru construcția de moschei în regiune. Conform Senatului din Hamburg, ce a redactat un raport similar pe această temă, ideal ar fi „o moschee în fiecare cartier”. Motivul principal al acestei măsuri ar fi importanta „muncă comunitară” promovată de aceste moschei (SURSA: Accente)
Expansiunea Islamică în Europa
Descrierea fenomenului de islamizare
Un muftiu musulman de la o moschee din oraşul olandez Breda a propus în 2007 ca toţi creştinii să-şi numească Dumnezeul cu acelaşi nume ca şi musulmanii – Allah, pentru a consfinţi un nume comun al divinităţii[i]. Acest exemplu completează lista lungă a cazurilor când musulmanii se impun cu o tenacitate uimitoare pe continentul european, în dorinţa lor de a deveni cea mai influentă comunitate religioasă în Europa; vezi la acest subiect şi articolul „Umma şi „cei trei purceluşi””. Afirmarea islamică se face şi pe cale religioasă-ideologică, şi pe cale demografică şi, într-un viitor apropiat, pe cale politică. Astfel, bunăoară, tot în Olanda, Partidul Musulman din această ţară a declarat că intenţionează să participe la alegerile parlamentare din 2015, înaintând şi o listă cu obiective spre realizare, în interesul adepţilor Islamului[ii].
Per ansamblu, în ţările europene musulmanii tind la prima etapă să obţină controlul asupra unor regiuni importante ale metropolelor, cum se întâmplă în Danemarca, unde musulmanii au iniţiat o campanie de transformare a unei părţi din Copenhaga, dar şi alte oraşe daneze, în „Zone ale Legii Sharia”, care urmează să funcţioneze ca enclave autonome, sub controlul legilor islamice. Între timp, consiliul orăşenesc din Copenhaga a aprobat oficial construcţia primei „Moschee Mari” din capitala daneză, o megaconstrucţie fără precedent, care să se impună în plan arhitectural şi e destinată musulmanilor şiiţi. În general, lipsa unui număr suficient de moschei e o problemă tot mai acută pentru comunitatea islamică europeană. În Franţa, musulmanii au solicitat să li se permită să folosească bisericele romano-catolice pustii ca o modalitate de a rezolva problemele de trafic cauzate de miile de musulmani care, în lipsă de moschei suficiente, se roagă în stradă; în această ţară sunt în prezent mai mulţi musulmani practicanţi, decât catolici practicanţi[iii].
Există şi pretenţii de ordin identitar-ideologic. În Elveţia, în 2011, o asociaţie a imigranţilor a cerut, nici mai mult nici mai puţin, scoaterea crucii de pe steagul oficial al ţării, sub pretextul că „steagul elveţian nu mai corespunde societăţii multiculturale de astăzi”, în Elveţia există „o diversitate culturală şi religioasă” şi, de fapt, „ar trebui să existe o separare între religie şi stat”[iv]. Tot în Elveţia, mai multe organizaţii musulmane, din toate cele 26 de cantoane, formează ceea ce ele numesc Umma Elveţiană (Umma Schweiz), un fel de “parlament musulman”, în paralel cu cel oficial, care se va ghida de legea Sharia şi le va permite musulamanilor “să vorbească într-o voce”[v],[vi]. În numeroase cazuri, autorităţile oficiale sprijină tacit asemenea gen de revendicări. În Franţa, în oraşul Bollene, s-a cerut retragerea unui placat cu mesaj turistic, pe motiv că acesta avea înfăţişată o fetiţă cu… ochi albaştri. Demersul a fost înaintat de socialiştii francezi, care au considerat că acest placat este o formă de rasism şi discriminare faţă de copiii imigranţilor; socialiştii lui Hollande au venit la putere inclusiv datorită votului „multicultural” şi au şi interesul, şi angajamentul de a respecta şi promova drepturile minorităţilor, cu preţul unor sacrificii etno-culturale[vii].
O fetiţă cu ochi albaştri şi păr blond de pe placatul cu mesaj turistic din oraşul francez Bollene, care a devenit cauza unei dispute identitare, pe motiv că ar fi o formă de rasism şi discriminare faţă de imigranţi. Text: „Un oraş. O identitate. Bollen”.
Tot în Franţa s-a produs un scandal în legătură cu desemnarea câştigătoarei concursului „Miss Franţa 2012”. Câştigătoare a devenit o franţuzoaică nativă, însă unele organizaţii care promovează drepturile persoanelor de culoare s-au revoltat că „Miss Franţa” e „albă ca zăpada” şi nu reprezintă celelalte rase care trăiesc în Franţa. În paralel, în Franţa a fost instituit un concurs de frumuseţe întitulat „Miss Black France”, destinat doar concurentelor de culoare[viii].
În Norvegia, din 2009, femeilor musulmane care lucrează în poliţie sau armată li se permite să poarte hijabul tradiţional, ca o măsură a autorităţilor norvegiene de a-i mobiliza în structurile de forţă şi pe reprezentanţii diasporei musulmane din ţară[ix]. În alte ţări, mai puţin deschise în acest sens, liderii musulmani revendică dreptul femeilor musulmane de a purta hijab, chador, niqab sau burqa, în funcţie de originea femeilor. În general, în multe ţări europene locuitorii sunt nevoiţi să ia cunoştinţă de tradiţiile vestimentare ale musulmanilor de diferite origini etnice, pentru a şti cum să se comporte în raport cu aceştia, sau, dacă se convertsesc la Islam, să ştie cum să se îmbrace (vezi imaginea de la începutul articolului).
În Germania, un scandal răsunător cu tentă religioasă s-a produs la începutul anului 2010, când pentru prima dată un politician de origine turcă, Ayguel Oezkan, a fost numită în funcţia de ministru pe politici sociale şi integrare în guvernul landului Saxonia de Jos. Imediat ce-şi primise funcţia, ministrul a cerut să fie scoase din şcoli crucifixele, pe motiv că ele sfidează simţul religios al copiilor ce împărtăşesc alte confesiuni. Replica germanilor a fost promptă; inclusiv Angela Merkel a luat atitudine faţă de propunerea jignitoare a ministrului, cea din urmă fiind nevoită să-şi ceară public scuze pentru iniţiativă[x]. Cazul însă, deşi s-a consumat, poate fi privit ca o anticipaţie a conduitei politice a musulmanilor care ar putea obţine cu timpul un număr tot mai mare de funcţii decizionale. Aceştia pretind deja să fie instituită funcţia de mola (preot musulman) în armata germană, unde există o reprezentanţă în creştere a recruţilor turci. Sunt susţinuţi şi din afară; mai exact, din ţara de origine. În 2011, când prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a vizitat Berlinul, acesta a făcut un apel la conaţionalii săi din Germania cu îndemnul să rămână turci, iar autorităţilor germane şi-a permis să le propună să deschidă şcoli cu predare în limba turcă[xi].
Nu se ştie care este impactul real al îndemnului lui Erdogan, însă dacă ne raportăm la studiile sociologice efectuate în Germania în 2012, germanii ar trebuie să fie îngrijoraţi la modul cel mai serios. Iată doar câteva din constatările cele mai relevante pe care le-au dezvăluit sociologii: în 2012, numai 15% dintre turci considerau Germania drept patria lor, în descreştere comparativ cu anul 2009 – 21% şi anul 2010 – 18%. Totodată, 90% dintre turcii din Germania consideră că copiii lor în mod obligatoriu trebuie să cunoască limba turcă; 95% dintre turci consideră că trebuie să-şi păstreze identitatea turcă; 87% dintre turci consideră că societatea germană trebuie să depună un efort pentru a lua în considerare obiceiurile şi tradiţiile turcilor; 46% dintre turci îşi exprimă speranţa că în curând Germania va deveni un stat majoritar musulman (o cifră în creştere comparativ cu 33% în 2010); peste 90% dintre turci (inclusiv tinerii) se consideră religioşi, iar religia musulmană o consideră unica religie dreaptă; sporeşte numărul tinerilor cu vârsta între 14 şi 32 de ani care aderă la grupuri extremiste, împărtăşesc viziuni radicale anti-occidentale şi sunt dispuşi să aplice violenţa pentru realizarea scopurilor lor. Luate împreună, aceste date indică o perioadă foarte dificilă în viitorul apropiat pentru societatea germană, căreia îi va fi greu să găsească soluţii comode pentru rezolvarea problemei musulmane care devine tot mai însemnată în această ţară[xii].
În Austria, în 2012, un tânăr turc din a doua generaţie de imigranţi, Inan Türkmen, editează în limba germană o carte cu un titlu provocator: “Noi venim” (“Wir kommen”), în care declară fără menajamente: “Indiferent dacă ne doriţi sau nu în Uniunea Europeană, influenţa noastră în Europa e în creştere. Noi suntem mult mai numeroşi. Noi suntem mai tineri. Noi suntem mult mai ambiţioşi. Noi suntem mai puternici”. Una din ideile promovate de autor este crearea unui partid transeuropean care să reprezinte interesele turcilor din toate ţările UE, un fel de „mişcare a cetăţenilor înrăiţi” („Wutbürgerbewegung”) care să protesteze împotriva aroganţei europenilor. Iar într-un eseu publicat pe marginea ideilor sale, Türkmen face aluzii directe la modul în care musulmanii, în speţă turcii, vor cuceri rasial Europa, prin amestec cultural şi genetic: „În curând cu toţii veţi fi puţin turci. Oamenii devin micşti cultural şi eu planific să contribui la acest proces. Până acum, toate fetele cu care am avut relaţii au fost europene, nu turcoaice. În viitor, pistruii vor deveni un semn tot mai rar în Europa. Viitorul aparţine turcilor”[xiii].
Cu alte cuvinte, în principalele oraşe ale Europei apar rând pe rând colonii ale musulmanilor, guvernate nu de autorităţile statelor-gazdă, ci de imami radicali. Aceste colonii-enclave se detaşează de restul societăţii, se izolează obţinând caracteristicile unor formaţiuni cvasistatale – acolo funcţionează moravurile şi tradiţiile musulmane, sunt create judecăţi Sharia, se deschid şcoli, spitale şi chiar bănci destinate exclusiv musulmanilor, se cultivă un mod de gândire anti-asimilaţionist şi separatist, tinerii sunt educaţi în conformitate cu legile Islamului fundamental. Liderii acestor colonii-enclave au ştiut cum să manipuleze şi să influenţeze autorităţile statelor prin invocarea drepturilor omului, a corectitudinii politice în declaraţii, a principiilor toleranţei şi ale multiculturalismului, pentru a obţine subsidii, privilegii, cedări şi a se împlanta adânc pe teritoriile unde s-au localizat. După ce prima etapă, de populare incipientă şi aclimatizare a fost depăşită, nou-veniţii pretind drepturi suplimentare, revendică respectarea propriilor legi, cer interzicerea legilor şi tradiţiilor din ţările-gazdă[xiv]. Devin tot mai frecvente şi atacurile pe motive religioase, în special împotriva enoriaşilor şi preoţilor creştini. În decembrie 2010, la Viena fusese publicat un Raport privind intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor în Uniunea Europeană. Raportul a fost alcatuit de organizaţia neguvernamentală austriacă Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe şi publică o listă impresionantă de cazuri când bisericile creştine din ţările europene au fost vandalizate, iar slujitorii şi enoriaşii creştini au fost brutalizaţi şi agresaţi fizic[xv]. Iar potrivit unui raport din 2011,85% din persecuţiile sociale din Europa se produc împotriva creştinilor[xvi]. Expansiunea musulmană pe continentul european se produce la turaţii maxime, cu o agilitate şi consecvenţă uimitoare şi nu trebuie să fii specialist în conflictologie sau în psihologie socială, ca să înţelegi că în Europa rivalităţile şi confruntările identitare, pe motiv etno-rasial şi religios, vor fi inevitabile. Iar aceste rivalităţi şi confruntări vor schimba inclusiv profilul ideologic al Europei (Sursa: Expansiunea Islamică în Europa)
b). Ion Anton - Note de Calatorie la Muntele Atos
Muntele Athos, gradina Maicii Domnului
Fusesem in Grecia, peninsulara Calcidica cu o falaga de trei pensinsule:
Athos, Casandra, Sitonia.
Vizitase-m peninsula de vreo doua ori, dar nu-mi incoltise idea vizitarii Athosului.
Fiind intr-o relatie foarte apropiata cu actualul Episcop Varlaam Ploiesteanul al Patriarhiei Romane, fost profesor pe numele Vasile Merticaru,si cu Staretul Manastirii Golia, Dosoftei, in Noiembrie 1993 am decis sa vizitam Athosul.
Prin persoanele amintite ma cunosteam foarte bine cu Consulul Grec de la Iasi,Dimitrios. Vizitarea Muntelui Athos presupunea doua vize: una ptr vizitarea Greciei si a doua, un demonterion( aprobare special de a vizita Muntele).Cu persoanele cu care intentionam sa fac vizita Muntelui nu era o problema obtinerea vizelor.
In Noiembrie 1993, am obtinut aprobarile vizitarii manastirilor Munteleui Athos.
In 11 Noiembrie 1993, impreuna cu Profesorul Vasile Merticaru, Staretul Goliei Dosoftei si un student al Institutului Teologic de la Iasi, Ianitei Aurel, cu masina mea Mercedes, ne-am lansat spre Grecia.Vremea se stricase, ningea si viscolea puternica. Seara am ajuns la Giurgiu si am innoptat la hotel.Zapada se acumulase si dimineata masina nu a mai pornit, fiind pe motorina, gerul o gelificase.Am cautat un mecanic priceput si a durat doua zile pina mi- a reparat injectoarele.
In dimineata de 14 Noiembrie am trecut vama Giurgiu si am rulat pe teritoriul bulgar pina in apropierea granitei cu Grecia unde se afla cea mai veche manastire a celui mai mare Sfint bulgar Ioan de Rila, un sfint al secolului X. Presupunea o abatere de la traseu, de vreo douzeci si cinci de kilometri, ne- am abatut si am inoptat la Manastire.
A doua zi, ne-am rugat si am multumit lui Dumnezeu ca am ajuns cu bine.Odata cu apropierea de Grecia, natura era mai blinda.In zona in care eram, pomii abia isi lasa-u podoabea frunzelor cu o policromie extradionara, care in jurul pomilor se asterneau sub forma unor covoare nemaipomenite.
Dimineata pe 15 Noiembrie am plecat spre granita cu Grecia. Am ajuns, am trecut granita si seara am ajuns la Tesalonic.Am fost cazati la o locatie a bisericii Sfintul Dumitru Izvoritorul de Mir.
Dimineata in 16 Noiembrie ne-am pornit spre Uranoupolis, portul de imbarcare spre Sfintul Munte.Am calatorit pe un traseu plin de istorie, in care aproape de mare Egee, Aristotel plana cuprinzind cu privirea marea si muntele Athos.
Am ajuns la Uranoupolis, am parcat masina si am obtinut demonterionul, pasasortul de imbarcare pe vaporul care urma sa traverseze mare Egee pina in portul Muntelui Athos, Dafnee.Am dormit o noapte in Uranoupolis si dimineata am mers in Sfintul Munte.
Sfintul Munte Athos are permanent douazeci de lavre (manastiri) si o serie de schituri iar Capitala este Manastirea Careea. Romania are un schit Prodromul( Inainte Mergatorul) care este mai mare decit multe manastiri dintre cele douazeci.Mai mult, Manastirea Zograful, este ctitoria lui Stefan cel Mare dar pozitia Biseriii Romane nu reusit sa se impuna iar Zogaful acum este manastire bulgara.Am fost cazati la Prodromul, schit condus de Parintele Tanase, care a trait nouzeci si patru de ani iar atunci cind am vizitat Muntele avea saptezeci si patru de ani.Am vizitat in primul rind grota din malul Muntelui la marea Egee, in care a trait Sfintul Atanasie.De remarcat ca Sfintul Atanasie a scris istoria vietii Sfintului Antonie cel Mare, care a trait 105 ani.
|
---|
Toate manastiriile traiau o viata de obste foarte ascetica, in mare nevointa.Am vazut livezi in care in pomi erau multe fructe dar fara binecuvintare nimeni nu avea voie se le culeaga chiar cazute la pamint.
Intr-o zi la manstirea Grigoriu, era un pom falnic persimmon, plin de fructe coapte, toate frunzele fiind dezbracate cu fructe galbene, parca era un policandru imens.In acelasi timp cu noi, vizita Manastirea si un grup de calugari de Putna- Romania condus de Staretul Melchisedec.Vreo doi calugari tentati de fructele galbene au fost ispitii si si-au intins miinele de s-au infruptat.Nu pot sa va descriu ce si cita morala au primit ca s-au lasat ispiti.
Diferite imagini de la Muntele Athos
Am vizitat in continuare manastiri, am discutat cu calugarii despre viata lor de despatimire, de indepartarea de cele lumesti, despre asceza. Peste tot datorita fetelor bisericesti cu care vizitam am fost tratati cu mare ospitalitate si multa atentie.
Am partcipat in toate noptile la mezonopticele manastiresti, am slujit chiar noi incarcandu-ne si noi sufletele cu dumnezeirea, cu sfintenia.Cea ce este de remarcat este ca la toate cele douazeci de manastiri, pisaniile vorbesc despre domnitorii nostri, din toate provinciile romanesti ca au sustinut viata manastiriilor cu sume importante de bani, de-a lungul sutelor de ani.
Viata de obste a calugarilor din Sfintul Munte este o viata speciala.Sunt interzise vizitele femeilor, deoarece este o legenda care vorbeste despre vizita Maicii Domnului la Manastirea Vatopedu( copilul din maracini) cind calugarii au avut un comportament deadecvat cu insotitoarele Maicii, de aceea pentru a inlatura orice ispita nu este admis nici un animal ( pisica, caine, porc gaini, vaci, cai, etc) decit o rasa de magari masculini numiti Mulari.
Vizita in Sfintul Munte m-a imbogatit spiritual. Am vazut ce insemana despatimirea, nevointa, indepartarea de cele lumesti.Ce doresc sa descriu, sunt doua minuni care s-au petrecut in timpul vizitei noastre.
Intr-o zi mergind pe jos intre doua manastiri, la un moment dat, ne-a nepadit un miros, o aroma de tamie puternic si placut mirositoare, era intr-o padure si prin apropiere nu era locuinte, era doau un izvor care se spunea ca izvoraste aghiasma.In alta zi, a facut vilva in Sfintul Munte o alta minune.O manastire era amplasata la o anumita inaltime, la care trebuia sa parcurgi citeva serpentine.Un tractor care urca de la treia serpentine, s-a rastocolit de trei ori pina jos si a cazut pe rotile lui in pozitie normal de mers.Calugarul- tractorist a scapat cu o mare spaima si niste mici zgirieturi la cap.Toti vorbeau ca este o minune dumnezeiasca si Dumnezeu este permanent cu noi si peste tot raminind ca noi sa putem percepe.
Ne-am intors la Tesalonic unde am participat la vreo doua slujbe la Mostele Sfintului Dumitru Izvoritorul de Mir dupa care ne-am intors fericiti la Iasi.
2). Nicolae Iorga - Note de călătorie în California
Începând cu data de 2 martie 1930, marele savant Nicolae Iorga a o vizitat California, unde a ținut coferințe și dizertații pe teme istorice și nu numai, de a frământa în laboratorul minții sale, amalgamul de frumuseți și de cultură al Californiei și de a prezenta câteva concluzii cu care a uimit audiența.
1. Să cunoaștem personalitatea marelui OM - Nicolae Iorga
Nicolae Iorga (Nicu N. Iorga) s-a născut în 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27. Nov. 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român.
Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
|