Reportaje Laice1. Interviul lui Ion Anton dat revistei Flacăra După omagierea a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a marului domn Stefan Cel Mare și Sfânt, am avut prilejul să fiu oaspetele revistei Flacăra-Adrian Păunescu, unde am dat un interviu. Cu această ocazie am avut un dialog răspunzând la câteva întrebări.
|
---|
Desigur, când omul citește ceva despre cineva se așteaptă la lucruri senzaționale.În viața mea nimic nu este senzațional. M-am născut în România, în Hermeziul Negruțeștilor în care mi-am petrecut copilăria. Migrând la Iași, am lucrat vreo 35 de ani în diverse industrii. La un moment dat, din motive socio-politice am luat calea Americii, unde nu a fost ușor. Cei care spun că e ușor fabulează, sau pur și simplu mint. Cum spune neamțul, că orice început este greu, am început-o de jos, cu toate că eu sunt de profesie inginer chimist. În țară am avut mai multe funcții în cei 35 de ani până la cea de director. Ajuns în America am făcut de toate, primii ani în construcții, iar în partea a doua ca specialist în protecția mediului. Este o treabă foarte frumoasă și cu mijloacele americane este o plăcere să lucrezi, să detectezi, să previi, să vindeci rănile universului pe care însuși omul le face pământului și mediului în care trăiește.De atunci ați venit des în România. Vă este dor de țară?Aceasta este o întrebare la care aș răspunde în felul următor: dor de țară, îmi este dor de țară, dar eu când am plecat, am luat țara cu mine. În America eu scriu despre țară, despre locuitorii ei și despre viața în România la câteva gazete de limbă română din Statele Unite. |
---|
Este vroba despre ,,Meridianul românesc,, , ,,Revista Clipa,, , ,,Miorița-Usa,, , ,,De viața creștină din California,, și la ,,Romanian Roots din Atlanta – Georgia,, care este o revistă de mare cultură în paginile ei găsind vârfurile culturii românești Cioran, Eliade, Paul Goma și mulți alții. Menționez, fără tăgadă și revista bi-anuală a comunității în care actives, ,,Viața Creștină,, a parohiei Sfânta Treime din Los Angeles. Mă strecor și eu, modest, printre ei pentru că eu nu am filologie,ci o fac din plăcere pentru a-mi ostoii dorul de țară. Am văzut că ceea ce scriu, place cititorilor. Mă străduiesc întodeauna să nu scriu de mântuială, și să abordez teme care să meargă la sufletul omului.
Revenind la dorul de țară. Da, sigur că este dorul de țară. Pe noi, dacă aici ne-am năcut, aici am crescut, dorul ne cheamă mereu să ne întoarcem în trecut la matcă. Am scris totdeauna ținând cont de trăsăturile care ne definesc ca etnie: este vorba de limbă, de credință, de cultură și de tradiție care ne definesc. Nu demult am scris un articol în care spuneam: cel care nu are identitate este un om care se ineacă în oceanul lumesc și nimeni nu va ști vreodată cine este, de unde vine și spre ce se îndrepta.
Cum ați găsit diaspora românească din Statele Unite? Se spune că acolo în Statele Unite și peste tot românii sunt divizați, există scandaluri și nu sunt uniți deloc.
Cu durere trebuie să spun că acesta este adevărul. Eu lucrez și în comunitatea noastră creștină, ordotoxă, unde avem destui oameni înscriși ca parohieni, sunt vreo 450 și deja de acolo se vede lipsa de unitate. Dacă urci ești indiviat, dacă cobori, ești disprețuit și oricum ai da-o intrii în gura lumii. În California sunt multe naționalități pentru că însăși este un conglomerat, dar nu poți să nu observi în special la etniile europene cum ar fi cea armeană, cea greacă, cea poloneză, cea sârbă și multe altele care au o viață de unitate, de frățietate, de dragoste de neam. Într-o vizită a lui Grigore Vieru pe care l-am avut oaspete vreo 2 luni și cu care am străbătut multe trasee în special californiene, descinzând în mai multe grupe de români o spus-o cu durere:,, Dacă ar fi venit Cristofor Columb cu români să descopere America și în ziua de astăzi America n-ar fi fost decât niște pietroaie pe care românii ar sta și s-ar certa. Și eu fiind român o spun cu durere că se întâmplă astfel.
Care credeți că sunt cauzele divizării românilor?
Cauzele vin din niște trăsături de caracter ale noatre și nu sunt împrumutate, nu sunt dobândite, dar nu putem scăpa de ele, deocamdată. Marii noștrii cronicari Neculce, Ureche,marele învățat Dimitrie Cantemir spuneau de- a lungul vremii că români au cateva trăsături de caracter de care nu se pot dezbăra indiferent de nivelul lor de cultură sau de civilizație care îl ating, dintre aceste trăsături, dezbinarea și invidia fiind cele mai accentuate.
Cum ne percep americanii, cum se vede România din America?
România din America este văzută bine, deoarece toți americanii și nu numai, care vizitează România se întorc încântați de țara noastră dar nu întotdeauna și de locuitorii ei. Circulă chiar și o glumă ,,România, minunată țară, păcat că-i locuită,,. Cred că România își proiectează o imagine foarte frumoasă în ochii tutuor celor care ne vizitează. Și asta în primul rând pentru minunata dăruire pe care i-a conferit-o Dumnezeu la crearea sa, la formarea statului român. Avem de toate: și mare, și munte, și șes, și deal, și Deltă, și Dunăre. Avem o natură minunată, care ne îmbrățișează, ne ține la pieptul ei, ne ocrotește. În schimb noi nu întotdeauna față de natură răspundem cu aceiași dragoste și nu vorbesc neapărat ca om care se ocupă cu protecție a mediului. Ar trebui să întoarcem și noi naturii, naturii-mamă, și țării, printr-un gest de recunoștință, dragostea cu care natura ne ține la pieptul ei, ne oferă toate frumusețiile pe vare le are, în toate cele 4 anotimpuri ale anului. România este frumoasă tot anul.
Ați reușit să vă acomodați stilui de viață american, mentalității de tip american sau rămânesți un român de tip get-beget?
La această întrebare doresc să fiu foarte sincer și am să vă răspund în felul urmator. În interiorul meu prin trăsăturile pe care mă definesc și care le-am amintit mai sus, sunt român. Comportamental și ca mentalitate sunt obligat să răspund trăsăturilor democrației americane chiar dacă ,,America este o țară a dictaturii legii,,. Această afirmație nu are nicio tentă de natură dictatorială, coercitivă ci este pentru că melanjul care este America să poată fi apărat de orice abuz. Afirmația de mai sus confirmă faptul că dictatura legii vine să ne protejeze, să țină o ordine socială și nici într-un caz să ne oropsească.
Care ar fi în opinia dumneavoastră, diferența dintre americanul de rând și românul de rând?
Americanul de rând acceptă aprioric constrângerile legilor înțelegând că aceasta este ca să-l protejeze. Vei fi amonestat de orice american dacă te vede că în viața socială încalci vreo prevedere legală sau semnalizează aceasta organelor în drept. Românul de rând are o cu totul altă mentalitate, pentru el cererea de respectare a legilor este o constrângere, prevațându-l de libertățile pe care le dorește el. Și eu român fiind, având și post de televiziune română mă crucesc când văd legile și legiuitorii în România. Când văd cum față de un încălcător de lege opinia publică sare în ajutorul lui intrând în conflict fizic cu apărătorii legilor. Mentalitatea românilor de a-și face singuri dreptate definesc haosul care persistă în viața social-politică a României și care pe de-o parte determină migrația spre alte țări sau cum e și cazul meu mă opresc să doresc să mă întorc în țară. Pentru a înțelege spiritul legislației americane merge până la acte de democrație de neimaginat la noi. Aș da un exemplu aparent banal dar care definește implicarea legii în viața socială americană. În familie de exemplu, unde la români este un dezastru, în America soțul sau soția nu au voie să se considere stăpânul unu ceiluilalt, legea americană sancționând drastic acest fapt. De exemplu chiar și în momentele de intimitate dacă unul dintre parteneri forțează sau abuzează , cel abuzat este abilitat să sune la 911 și poliția răspunde imediat, vine la fața locului, îl încătușează acolo pe delicvent și apoi cercetează situația. De exemplu, nu ai voie să te uiți mai insistent la o colegă sau la cineva pe stradă pentru că acest fapt se numește hărțuire sexuală.
La noi, cred că va trece mult timp până când vom învăța să ne comportăm de o așa manieră.
Da. Când eram în țară aveam o vorbă ,,Noi totdeauna am trecut și trecem pe lângă civilizație,, pentru că civilizația curge și suportă îmbunătățiri tot timpul iar noi nu vom ajunge niciodată la civilizația Americii de acum 200 de ani, 100 de ani, nici la cea de acum pentru că noi trecem pe lângă ea, nici măcar nu mergem în urma ei. Dacă am merge în urma ei ar însemna o evoluție, ar însemna ca noi într-o zi să avem civilizația Americii de acum 50 de ani. Nu vom atinge niciodată acest deziderat din mai multe motive, unu dintre ele fiind ordinea socială, justiția,lipsa de educație, reaua credință a celor care ne conduc.
Înțeleg că sunteți la curent cu realitatea socio-politică din România și urmăriți în continuare evoluțiile din țară.
Absolut șI cu mare interes. Și pentru că un om care nu este informat despre realitățile socio-politice, despre viața semenilor săi nu se poate încadra în societatea respectivă. Citesc cu multă bucurie lucrurile pozitive dar cu adâncă durere lucrurile negative ți uneori spun: păcat, numai la noi se pot întâmpla astea.
Prin prisma experiențelor dumneavoastră acumulate în statul-mamă al democrației ce sfaturi puteți să dați românilor?
Există două genuri de ascultători: o parte care te ascultă dar nu te cred și o parte care nici măcar nu te ascultă. Este foarte greu să explici cuiva ceva ce nu a văzut niciodată. Eu am văzut Occidentul și pe vremea lui Ceaușescu, când mă întorceam puțini mă întrebau ce ai văzut, ci majoritatea ce ai adus de vânzare? Cea mai explicită lecție, văzâd Occidentul este că poți pătrunde pe viu modelul civilizației pe care ai călcat. Mai ales cand este vorba de Europa care mustește de cultură de mii de ani.
Putem spera ca într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat va fi și la noi ca în America?
La aceasta întrebare am răspuns explicit mai sus. Ceea ce vreau să precizez aici mai mult este că după ce am vizitat America, în 1990 am spus celor care doreau să asculte, în primul rând la serviciu, că noi nu ne angajăm toate forțele și mijloacele de muncă să smulgem pământului astuia ceea ce ne oferă și asta pentru că ne oferă prea mult fără mună. America are pentru că, din piatră California produce la unele culturi chiar 4 recolte pe an, de aceea o mare perioadă a fost a șaptea în lume și îi se spune Golden State. Noi nu avem râvnă pentru că natura ne oferă prea mult fără muncă și aceasta nu ne dă impuls spre înainte.
2. Prețul Dragostei de Neam și Țară
Prin telefon de la Grigore Vieru:
"Scriu pentru că mă urâți, vă urăsc pentru că puteam să nu mai fiu a scrie"
Urmare a "cuvântului" de mai jos, pe care Grigore Vieru l-a ţinut în faţa Marii Adunări Naţionale, într-un moment de mare cumpănă pentru fiinţa REPUBLICII MOLDOVA, forţele obscure au pus de un atentat prin simularea unui accident rutier.
Asemenea manifestaţii de protest s-au organizat în multe oraşe ale Statelor Unite în semn de deplină solidaritate cu lupta năpăstuitului popor basarabean.
Ion Anton - Los Angeles
3. Cred în Victoria Noastră
G.VIeru: "Eu, unul, sunt convins că, dacă nu azi, apoi mâine va trebui să tragem graniţa pe Nistru"
Mărturisesc că nu fac parte din nici un partid politic. Mărturisesc că nu m-a rugat nimeni să vorbesc azi în faţa Marii Adunări Naţionale. Am venit din îndemnul propriei inimi. Am venit pentru că intuiţia mea de poet îmi spune că palma noastră de pământ nu poate fi niciodată păscută de o mai mare primejdie. Am venit, apoi, să mă bucur de solidaritatea dintre partidele noastre. Pentru prima oară formaţiunile noastre democratice au dat dovadă de maturitate politică, unindu-se între ele împotriva unui rău comun. Iar acolo unde există maturitate politică, există şi demnitate naţională. Şi acolo unde se manifestă demnitatea naţională, acolo răsar şi zorii victoriei. Eu cred în victoria noastră.
Gr. Vieru cu Pr. C. Alecse și Mircea Popescu |
Ion Anton cu P.C. Părinte Alecse Gr. Vieru, Tolea Razmeritză (2002) |
Ion Anton cu familia poetului, Chișinău 2003 |
---|
Credeam până azi că partidele noastre, dar şi o bună parte a populaţiei, sunt nişte balene sinucigaşe. Poate că aţi auzit de fenomenul balenelor care se aruncă pe malul oceanului curmându-şi singure viaţa. Ei bine, iată cum explică acest ciudat fenomen un savant american. Există, afirmă savantul, un parazit de apă care intră în urechea balenei după care "radarul" animalului de mare se defectează. Mai exact, balena pierde simţul orientării. De observat, afirmă acelaşi savant, că acest parazit pătrunde mai cu seamă în urechea conducătoarei de turmă. Liderul turmei, pierzându-şi orientarea, o ia spre mal. Turma, din obişnuinţă, dar şi în semn de disciplină, se ia după conducătoarea ei, aruncându-se şi ea pe mal, unde îşi găseşte moartea.
Poate că pentru prima oară şeful statului nostru a scăpat de parazitul despre care vorbeam, refuzând să semneze proiectul Moscovei de federalizare a Republicii Moldova. Preţuim acest gest. Să vedem cât va dura puterea ori sinceritatea acestui gest.
Mă alătur şi eu Marii Adunări Naționale protestând împotriva hăcuirii pământului nostru şi aşa destul de hăcuit de Stalin. Mă alătur, deşi poziţia mea în problema Tiraspolului este alta. Mi-am expus-o, în mod public, nu o singură dată. Poate că greşesc. Dacă greşesc, vă rog să mă iertaţi. Să mă explic: eu, unul, cred că răul a venit şi vine din Tiraspolul militarizat. Eu, unul, sunt convins că, dacă nu azi, apoi mâine va trebui să tragem graniţa pe Nistru, pentru a scapa odată de răul de care vorbeam. Dat fiind, însă, faptul că aproape întreaga populaţie basarabeană se ţine pe Transnistria, eu nu pot merge împotriva poporului şi mai ales nu pot să nu protestez, alături de el, împotriva federalizării. De ce "mai ales"?! Pentru că planul de nouă croială a pământului nostru este atât de diavolesc, încât îmi vine să cred că o Transnistrie federativă militarizată este mai periculoasă pentru destinul nostru naţional decât o Transnistrie separatistă. Va rog să meditaţi asupra acestui lucru.
Federalizarea are în calcul desfiinţarea noastră ca stat şi poate şi ca identitate. Asta o înţelege şi un copil. Ne pare rău că dl Kozak ne are de proşti, crezând că vom muri de fericire în urma acestui proiect de reorganizare politică a Republicii Moldova.
Basarabia - Pământ Românesc |
Repet: voi merge alături de poporul nostru în hotărârile sale, voi merge împotriva federalizării, rugându-l să mediteze şi asupra altui fapt. Şi anume: în afară de Transnistria ni s-a răpit în ultimii ani poate cea mai bună, cea mai bogată şi cea mai fertilă bucată de pământ: cei un milion de români basarabeni care şi-au luat lumea în cap, părăsindu-şi casa, copiii, părinţii, bunicii, limba, Biserica strămoşească, plecând la muncă peste hotare, fapt care, de multe ori, se soldează cu urmări dramatice: cu destrămarea familiilor.
|
---|
Vor fi suficienţi în Piaţă Marii Adunări Naţionale cei un milion de creştini. Mai ales că după ce au văzut peste hotare o cu totul altă lume: una civilizată şi liberă, unde truda omului se plăteşte după merit, se vor întoarce acasă alţi oameni, privind realitatea noastră politică şi socială cu alţi ochi şi vor şti să-şi schimbe singuri destinul fără atât de insistenţele sfaturi din afară.
Am venit, după cum va spuneam, să spun un "nu" hotărât federalizării şi să mă bucur de coeziunea partidelor noastre, coeziune care tare mi-e teamă că va ţine numai până la viitoarele alegeri parlamentare. Ca om în vârstă, trecut prin mai multe încercări, ca toţi oamenii în vârstă de la noi, am venit în acelaşi timp să vă chem la calm. Trebuie să ne comportăm civilizat, fără excese băieţeşti, care pot da oficialităţilor prilej de a se agaţa de una sau de alta. Avem destule argumente pentru a fi calmi şi a ne comporta civilizat. Ieşiţi la tribună cu argumente şi convingătoare idei. Nu jigniţi cutare sau cutare popor. Avem ce avem cu cei care ne ticluiesc asemeni proiecte de federalizare în ideea stăpânirii continue de către ei a pământului nostru. Avem ce avem cu toţi cei care necunoscandu-ne limba sau cunoscând-o aproximativ au tupeul să ne înveţe care este numele corect al limbii noastre sau care este istoria neamului nostru, sau pragul cărei biserici trebuie să-l trecem. Avem ce avem cu cei care turbă pur şi simplu numai auzind de limba română şi de adevărată noastră istorie. Lor trebuie să le spunem verde în ochi ceea ce credem despre dânşii. Şi să-i punem la punct.
Având la îndemână atâtea solide argumente şi având şi sprijinul lumii planetare de bună credinţă, va îndemn la calm, iar pe provocatori, căci sunt destui printre noi, să-i chemăm bărbăteşte la ordine. Mai ales că vom avea şi mâine nevoie de Piaţa Marii Adunări Naţionale. Fiţi siguri că mâine făcătorii de diabolice proiecte vor veni cu alte dei, cu alte planuri. Bunăoară, cu ideea unui referendum în problema federalizării. Ei bine, spunem de pe acum acelaşi ferm "nu!" referendumului. Întoarceţi acasă milionul de basarabeni şi-atunci vom putea vorbi şi de referendum.
Spuneam că suntem sprijiniţi şi de organismele internaţionale şi de comunitatea planetară. Chiar ieri ne-a telefonat din Los Angeles preşedintele Consiliului Mondial al Românilor, Mircea Popescu, şi vicepreşedintele Nicolae Popa, anunţându-ne că pe întreg teritoriul american vor avea loc mitinguri de protest împotriva federalizării Republicii Moldova. Îmi vine să cred că nu numai organismele internaţionale, ci şi ruşii lucizi, treji la minte, de la noi se vor pronunţă împotriva celora care nu ne vor binele, nevrând astfel nici binele alolingvilor, pentru că într-o republică federalizată linişte nu va putea fi. Asta le amintim celor care nu vor să înţeleagă acest lucru. Le mai amintim că mileniul III în care am intrat că oameni noi ai unor timpuri noi, este mai puternic decât orice imperiu, că mileniul III aparţine unei Europe unite de unde ne va veni viitorul noroc şi viitoarea dreptate.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
4. Poetul Vieru & Protopopul Buburuz in vizita in America (2002)
Marele poet Basarabean Grigore Vieru, şi un Inaltul Prelat al Mitropoliei Basarabiei au vizitat America
ACTUL I
La invitaţia Consiliului Mondial Român, şi co-sponsorizare din partea Bisericii Ortodoxe Române “Sfânta Treime” din Los Angeles, California, vor sosi în Statele Unite ale Americii, către finele anului current, marele poet basarabean, academicianul Grigore Vieru, dimpreună cu o Inaltă faţă bisericeasca, PC Sa Protopopul Petru Buburuz, Rectorul Bisericii "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", din Chisinau, Republica Moldova.
Înalții oaspeți P. Buburuz și Gr. Vieru 2002 |
Coperta culegerii „Strigat-am către tine” |
---|
Iniţiativa acestei vizite aparţine altui mari personalităţi basarabene, actorul Anatol Rasmeritză, “Artist Emerit al Poporului”, stabilit de mulţi ani pe Continentul American care, în consultaţie cu un alt lider al comunităţii româneşti din America, protopopul Constantin Alecse.
La invitaţia Consiliului Mondial Român, şi co-sponsorizare din partea Bisericii Ortodoxe Române “Sfânta Treime” din Los Angeles, California, au sosit în Statele Unite ale Americii, marele poet basarabean, academicianul Grigore Vieru, dimpreună cu o Inaltă faţă bisericeasca, PC Sa Protopopul Petru Buburuz, Rectorul Bisericii "Sfintii Apostoli Petru si Pavel", din Chisinau, Republica Moldova.
ACTUL II
Intâlnire de suflet cu marele poet basarabean, Academicianul Grigore Vieru
Comunitatea Româno-Americana din Sudul Californiei a participat astăzi, duminică 1 decembrie 2002 la un PROGRAM DE EXCEPTIE - Praznuirea Zilei Nationale a României si Unirea Transilvaniei cu Patria Mama
Evenimentul s-a desfăşurat astăzi, DUMINICA 1 DECEMBRIE, 2002, DELA ORELE 1:00 PM
(în sala mare a Bisericii Ortodoxe Române Sf. Treime: 3315 Verdugo Rd., Los Angeles, CA 90065), după următorul program;
Despre Eveniment
Poetul oferă autografe |
Pe data de 21 Noiembrie, poetul Grigore Vieru a sosit la Los Angeles onorând invitatia Bisericii Ortodoxe Române "Sfânta Treime" din Los Angeles, a Consiliului Mondial Român si a comunitatii românilor-americani.In cadrul manifestarilor pe care comunitatea româneasca din Los Angeles le va organiza Duminica 1 Decembrie cu ocazia sarbatoririi Zilei Nationale a Unirii Transilvaniei cu Patria Mama, opera poetului basarbean va ocupa un loc central în cadrul unui spectacol de poezie si muzica, care va sublinia nu numai unitatea de simtire si spirit a românilor, dar si miracolul supravietuirii românismului într-o Basarabie supusa unui cumplit proces de deznationalizare.De asemeni va avea loc vernisajul pe pamânt american al volumului antologic de autor "Strigat-am catre Tine" al marelui nostru poet national. |
---|
La acest eveniment au participat mari personalităţi ale Exilului Românesc. Menţionăm între alţii:
-
Actorul Anatol Rasmeritza, stabilit de mulţi ani în Los Angeles, California – sufletul programului.
-
Reprezentanţi ai Consulatului Român din Los Angeles, California.
-
Anatolie Gavriliuc, Reprezentant al organizaţiei “Pro-Basarabia”, pagina web: “LaBordei.com”
-
Mircea Popescu, Preşedintele Consiliului Mondial Român, co-sponsorul evenimentului, care a anunţat 2 evenimente de extremă importanţă pentru Exilul Românesc:
-
Departamentul de Stat USA endorsează existenţa unui reprezentant al CMR în Parlamentul României, şi infiinţarea Filiilor CMR în Basarabia şi Yugolsavia.
-
Scriitorul basarabean Ioan Dan, autorul monumentalei opere “Cavalerii Ordinului Basarab”, serial
-
Dwight Luchian Patton - Directorul Revistei “CLIPA”, editorial săptămânal din Sudul Californiei.
-
Părintele Călin Tămăianu, Preotul Bisericii Greco-Catolice din Los Angeles, însoţit de reprezentanţi mireni ai Bisericii Prea Cucerniciei Sale.
-
Reprezentanţi ai ziarelor locale “Meridianul” şi “Universul”.
ACTUL III
Comentariile dlui Mircea Popescu, Preşedintele Consiliului Mondial Roman
Pe data de 1 Decembrie, a avut loc sub egida Consiliului Mondial Roman, in organizarea Bisericii Sfanta Treime din Los Angeles, omagierea Zilei Nationale a Romaniei.
Printre reprezentanti s-au numarat poetul si academicianul Grigore Vieru, scriitorul Ioan Dan, actorul Anatol Razmeritza, membrii Consulatului General al Romaniei din Los Angeles, directorul revistei "Clipa", Dwight Luchian Patton, numerosi membrii ai comunitatii.
22 ianuarie 2003- zi memorabilă Grigore Vieru și Ioan Dan |
---|
Prezenta scriitorilor romani Ioan Dan si Grigore Vieru a fost considerat ca un moment de exceptie pentru comunitatea romaneasca din Los Angeles, cei doi declarand cu emotie ca si-au dorit intotdeauna sa se cunoasca. Si iata ca destinul le-a rezervat aceasta ocazie tocmai pe malul Pacificului, departe de tara, in incinta unei Sfinte Biserici.
Momentul central l-a prezentat spectacolul de poezie si muzica sustinut de poetul Grigore Vieru si actorul Anatol Razmeritza. Cu deosebit interes, participantii au ascultat tulburatoare relatari despre cumplita politica programata de deznationalizare dusa in timpul ocupatiei sovietice, despre eforturile intelectualitatii de a redestepta sentimentul identitatii nationale, despre incercarile pe care fortele romanesti le duc astazi in Basarabia pentru stoparea atacurilor impotriva limbii si istoriei romanilor.
Poetul, și pr. C. Alecse |
Cu emotie adanca, intreaga adunare a ascultat in piciore in semn de reculegere si pretuire cantecul "Eminescu", pe versurile lui Grigore Vieru, in interpretarea inegalabila a Doinei si Ion Aldea-Teodorovici.
|
---|
In incheiere, Parintele Protopop Constantin Alecse, a inaltat o rugaciune de multumire si amintire pentru cei care au contribuit la maretul act al Unirii, pentru prosperitatea Romaniei, pentru unitate, solidaritate si intelegere intre romani (a consemnat Ion Anton, Los Angeles)
5. Poeta si scriitoarea Elena Calugaru Baciu
Poeta Elena Baciu Călugaru |
Iar despre proza sa, Prof.dr.Th. Damian de la New York, scrie:"Sunt tentat de doua lucruri: sa incep o discutie teologica pe temele principale ale cartii, sau sa dau cat mai multe citate din ea pentru a fi sigur ca cei ce nu au sansa sa o cumpere, cel putin sa aiba o mica posibilitate de a-si face o idee despre ea. Nu voi face nici una nici alta. Voi lasa duhul cartii sa-si croiasca destinul in cultura romana."Aprecierile de mai sus sunt extrase din DICTIONARUL: "Personalitati romane si faptele lor" - editia 2003, care dictionar cuprinde si personalitatea Elenei Calugaru Baciu.Ocazii de a o intalni au fost mai multe, cand autoarea a făcut cinci lansari de carte, patru de proza scurta, si un volum bilingv de poezie (romana-engleza) toate oferindu-va si posibilitatea de a va imbogati colectia de carte, cumparandu-le in momentele de prezentare.Titlurile celor cinci lansari de carte sunt: |
---|
- Gradinile lui Sebastian- proze scurte
- Din nou Cain- roman
- Jocul tipatului- proze scurte
- Ambarcatiunea Arca- roman
- Glosse-versuri bilingve
Intalnirile cu cititorii au avut loc în 5 locații diferite în Sudul Californiei, astfel:
13 Martie 2004-RIALTO
20 Martie 2004-Consulatul General al ROMANIEI- 11766 Wilshire Blvd., Los Angeles, CA
27 Martie 2004-LA HABRA
28 Martie 2004-VERDUGO-Parohia Sf.Treime
04 Aprilie 2004-San Diego- Inaltarea Sfintei Cruci. -3703 Central Ave., San Diego, CA., 90125
Înaintea sosirii sale în America, ELENA CALUGARU BACIU a facut o avanpremiera prin paginile Revistei Clipa cu doua articole pline de temperament: "Intalnire spirituala, este vorba de o intalnire la CHISINAU cu Acad. poet Grigore Vieru, cu Acad. Mihai Cimpoi si alte multe personalitati culturale, iar cu ocazia aniversarii zilei de nastere a Marelui EMINESCU, a scris un interesant articol filosofic- "Trairi catilinare".
Și alte informatii de detaliu au fost publicate in REVISTA CLIPA.
A consemnat Ion Anton
6. Aripa Frîntă
de Elena Călugăru Baciu
Iubiţi credincioşi, şi onorată audienţă,
(din cuvântarea parintelui Constantin Alecse)
Pr. C. Alecse, și Ion Anton în timpul lansării de carte |
Suntem binecuvântaţi astăzi, duminică 28 Martie 2004, în cadrul festivităţilor de aniversare a Unirii Basarabiei cu Patria Mamă (înfăptuită la 27 martie 1918), să salutăm prezenţa în mijlocul comunităţii, din cadrul parohiei Sfânta Treime din Los Angeles, California, pe bine-cunoscuta scriitoare, poetă Elena Călugăru-Baciu, autoarea recent-publicatului roman “Aripa Frîntă“, ce a văzut lumina tiparului în editura „Amurg Sentimental”, din Bucureşti, România, la începutul primăverii anului 2004.“Aripa Frîntă“, este ultima ei lucrare, în rânduială cronologică, însă pivotală în ierarhia valorică literară, din seria pentateuhală a cărţilor pe care poeta scriitoare Elena Călugăru-Baciu le va promova, şi în afara graniţelor României, în rândul iubitorilor de literatură română, şi anume: “Jocul Ţipătului” , 2002, “Din Nou Cain”, 2003, “Grădinile lui Sebastian”, 2004 (prima ediţie apărută în 1999), “Poezii/Poems”, volum bi-lingual, 2004, şi – bineînţeles, lucrarea de referinţă “Aripa Frîntă”). Menţionez doar în treacăt faptul că în anul 2000, poetei Elena Călugăru-Baciu i-a apărut, în aceeaşi editură, încă un volum de poezii, “Glose”, cu o postfaţă a criticului literar, prof. univ.dr. Valeriu Filimon. |
---|
Prezentarea personalităţii, şi a lucrării literare, a înaltului nostru oaspete, o va face domnul Ion Anton, distins enoriaş al parohiei Sfânta Treime, şi colaborator neobosit la revista “românilor de pretutindeni”, CLIPA; smereniei mele revenindu-i blagoslovita onoare de a face o succintă referinţă la “cartea de căpătâi” (deocamdată până acum, zic eu), “Aripa Frîntă“, deşi autoarea, în epilogul lucrării ne ameninţă categoric:”Nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”
Dicţionarul “Personalităţi Române şi faptele lor 1950-2000”, apărut sub îngrijirea domnului Constantin Toni Dârţu, Iaşi 2003, pp. 71-78, ne dezvăluie, după potenţa condeiului, şi a spaţilui limitat alocat, coordonate principale din viaţa şi activitatea literară a poetei-scriitoare, Elena Călugaru Baciu, şi succinte aprecieri, venite din partea unor personalităţi ale culturii româneşti-universale, surse ale muzei transcendentale şi maestre ale condeiului, cu vocaţie nemuritoare, la adresa vieţii şi operei domniei sale. Între acestea enumerăm pe: Victoria Milescu, Ion Câmpeanu, Theodor Damian, Valeriu Filimon, Augustin Macarie, Ion Machidon, şi alţii.
Şi, fiindcă am făcut referinţă la Ion Machidon, iată un paragraph din post-prezentarea sa la romanul “Din Nou Cain”, Bucureşti 2003: “Elena Călugăru Baciu este, de fapt, o prozatoare formată, care ştie cum, şi de unde să-şi aleagă subiectele, pentru ca, în cele din urmă, să le dezvolte cu interes, folosindu-se de cele mai ghiduşe expresii, încât să stârnească curiozitatea cititorului…”
……………
Pentru cititorul obişnuit, romanul “Aripa Frîntă”, poate fi considerat un “Jurnal de călătorie” început în “Okeamos Potamos” (apa Dunării), derulându-se adesea pe coline esoterice, înstrăinate şi neînţelese, alteori reale şi empirice, Atlanticul (p.21), Marea Egee, Tigrul şi Eufratul, Tamisa, Dunărea şi Prutul, adesea ţinuturi mai puţin cunoscute muritorului de rând, şi spiritului strămăşesc (Turcia, Siria, Irak şi Iran), călătorind, apoi prin nenumărate alte sfere, culturi şi civilizaţii, întorcându-se, în fine, pe meleagurile neamurilor “dela Piatra Roşie, şi cele de pe muntele Ursu, cu turme de oi, cu coadă groasă şi lapte bun” ), p.221.
Abătându-ne de la subiect, menţionând doar pentru cei neavizaţi, ca fiind îndeobşte cunoscut faptul că înainte de a cumpăra, sau a citi o carte, cumpărătorul/cititorul mai întâi o “frunzăreşti”…, adică trece peste “tabla de materii”, conţinut, prefaţă, efentual “postfaţă”, viaţa şi opera autorului/autoarei, apreciind din capul locului dacă se merită să-şi “investească timpul preţios” într-o astfel de lucrare.
Oferindu-ne lucrarea, cu dedicaţia: “mulţumim pentru lecţiile de religie, în asentimentul cărora este scrisă şi cartea mea, deşi ea se opreşte la limita dintre Zalmoxe şi Iisus, la daci...”, scriitoarea dovedeşte din plin faptul că este nu numai o mânuitoare dibace a condeiului, manifestând prin scris, exteriorizarea, dacă se poate vorbi astfel, a “labirintului interior” a profundelor sale cunoştinţe în multiple şi variate domenii: istorie, geografie, literatura, filozofie, religie, etc., dar este şi o adevărată trăitoare a convingerilor şi simţămintelor sale duhovniceşti, cărora le ofera o interpretare pragmatică.
Apărută în editura „Amurg Sentimental”, din Bucuresti, România, la care scriitoarea-poeta Elena Călugăru Baciu este redactor începând cu anul 1999 (vezi, Dictionarul), “Aripa Frîntă” – “este doar un moment, ea rămâne etern Aripă”, se confesează prof. univ. dr. Noemi Bomher, autoarea postfaţei, sugestiv intitulată “Tradiţia Frântă”, accentuând trei obsesii ale lucrării: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea.
Mărturisesc sincer că “obsesiile lucrării”: Oglinda, Călătoria, şi Iubirea, subliniate în postfaţa volumului, m-au frapat, de aceea, doresc sa aflu cele mai adânci coordonate ale spiritualităţii, româneşti, în concernul ortodoxiei universale.
OGLINDA
Apostolul neamurilor spune: “Acum văd ca în oglindă, ca şi în ghicitură, însă atunci voi vedea faţă către faţă”.
In interpretarea autoarei, “Oglinda reprezintă ochiul lui Dumnezeu”, sunt sigur că ne referim la “ochiul proniator”, care, încă din lumea aceasta, îl înţelegem drept o manifestare, după puterea noastră de înţelegere, a eternităţii paradigmale, după cum ne vorbeşte şi autorul epistolelor Pauline, Sfântului Apostol Pavel, ce zice: “acum vedem ca şi în ghicitură, în oglindă…”, adevărata oglindă, fiind însuşi Domnul Hristos, dezlegătorul tuturor misterelor, ieri, astăzi şi ÎN VEAC!.
CALATORIA
Ca şi în romanul “Din Nou Cain”, în “Aripa Frîntă” predomină antiteza: materia, cu valenţele ei; tainicul (Duhul Sfânt), cu Absolutul Lui, cu starea lui harică; muritorul, şi greutatea lui, veşnicul cu aripile lui neînfrînte; întunericul, cu gheena lui, şi lumina Creatorului, în care se regăseşte puritatea pirdută de Adam prin cădere.
Un fir roşu leagă întreaga lucrare, făcând-o un tot unitar, până ce îl poartă pe căutătorul cititor, care nu poate lăsa lucrarea din mână până ce nu o termină de citit, spre o singură concluzie, spiritul prevalează materia, iar veşnicul prevalează efemerul.
DRAGOSTE/TIMP/DRAGOSTE
În “Aripa Frîntă” se poate identifica cu uşurinţă, îndreptarul dintr-una din lucrările de căpătâi a actualului Mitropolit al Moldovei, IPSSa dr. Daniel Ciobotea: “Timpul şi valoarea lui în Ortodoxie (mântuire)”, jocul transformării timpului în spaţiu, şi al spaţilui în timp. Relaţia omului cu Dumnezeu (eternitatea) se manifestă în chipul dragostei, chiar dacă dragostea nu este motivul central al romanului.
În timp, energiile divine se revarsă, curg, lucrează, izvorăsc din sursă şi se precipită, fără intermediari şi justificări logice, inundă, ameninţă - fără permisiune şi pudoare intelectuală – către albia primitorului, cu un singur scop, vindecare efemeră şi veşnică a eului pământean-divin, spre o reînviere cosmică, şi o recunoştere a “adevărului sublim”, şi “viaţă Christică” - (divinitatea trinitară, mărturisită şi nedespărţită), translatată într-o creştere “din slavă în slavă”, a chipului uman, desăvârşit în divinitate, potrivit interpretării pauline.
Verbal, autoarea accentuează faptul că “Aripa Frîntă” se doreşte a fi “Cartea Neamului”, aşa după cum (citez): “Dvoastră doriţi să zidiţi o Catedrală Romanească pe Coasta Pacificului”, tot aşa şi eu, consider, cartea “Aripa Frîntă”, este, şi va rămâne o “Carte a Neamului”.
Autoarea lucrării este urmărită de un profund “patriotism”, în decursul întregii lucrări, fără a face mare caz de aceasta: “când vorbim despre Ţara noastră, ni se aminteşte de Nadia Comaneci, Gheorghe Zanfir, Hagi...” (p. 89), vădit şi mai vârtos, în crezământul său: “La început… referindu-se la evenimentele legate de invazia ruşilor în Chehoslovacia, 1968, …se părea să vină soarele şi pe strada noastră” (p.91). Sunt convins că “soarele”, la care se referă aici autoarea, este “Hristos Domnul, Soarele Dreptăţii”.
Autoarea trădează, adesea involuntar, creşterea şi trăirea ei, adânc creştinească (ortodoxă), aşa cum a moştenit-o din moşi strămoşi, prin afirmaţii de genul “sălaşul lui Eros (zeul dragostei), este peste tot în fiinţa umană”, care - în interpretare Ortodoxă înseamnă că - bărbatul şi femeia prin dragoste poate procrea, potrivit Sfintei Scripturi: ”De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl şi pe mama sa, şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup…”.
Concluzia răspicată a prof. Noemi Bomher, referitoare la valenţele “rostului dragostei”, în lucrarea de faţă, este, pe cât de succintă, pe atât de convingătoare: “Rezultatul Dragostei este, tocmai rezultatul existenţei, - dragostea adevărată înseamnă înţelepciune interioară”, sau după cum glăsuieşte psalmistul: “frica de Dumnezeu, este începutul înţelepciunii”, temei sacru al Tainei Căsătoriei, unirea în Hristos, în legatura duhovnicească a umanului cu divinul.
Partea finală a lucrării, urmează a se scrie “ trăirea de’a pururea întru Hristos”. După afirmaţiile autoarei: “Aripa Frîntă“, “nu voi muri niciodată, şi niciodată cartea aceasta nu se va sfârşi!!!”
Şi bine face… în eternitate, acolo în CERURI, vom avea destule de citit. Să’ncepem însă de pe-acum.
În încheierea prezentării, poeta a adresat mai îtâi un cuvânt de suflet participanţilor, a mulţumit tuturor celor ce au invitat-o, şi i-au sponsorizat vizita în Statele Unite, şi a recitat apoi câteva poezii din creaţiile personale.
O zi înălţătoare, şi cu adevărat binecuvântată. Sursa: www.biserica.org
7. Imn "Sfintei Treimi"
de Elena Calugaru Baciu
Un imn luminii s-nchinãm
Corolei începutului de varã
Anuntã îngerul de searã:
Sã ne-adunãm! Sã ne-adunãm!
La Biserica noastrã "Sfânta Treime"!
Sã se audã clopotul în românime!
E hramul bisericii noastre Stãpâne
În cugetul fiecãruia dintre noi
Sã se audã imnul închinat lui Dumnezeu!
Sub bolta lucratã din lemnul d-acasã
Veniti sã ne închinãm Tatãlui, Fiului si Sfântului Duh
Ce ne aduc împãrtãsania sub catapeteasmã!
E ziua de suflet a ortodoxiei noastre
Adusã de peste mãri si tãri cu tãrie
Si lacrimã-nduratã în vreme de sclavie
Comunistã, negare a sufletului întru credinţa
Pãrintilor, salvatã sub veacuri.
Sursa: www.biserica.org
8. Despre "Romanul Planetar" al lui Lucian Hetco
Domnul Artur Silvestri se întreaba ce ar putea fi românul planetar ca urmare a scrierii domnului Lucian Hetco. Oare exista un "român din toata lumea"?.
Lucrarea domnului Lucian Hetco are meritul de a fi o lucrare de prevenire a generatiilor tinere în privinta pierderii limbii materne. Cu toata aprecierea si dragostea mea pentru lucrarea domnului Lucian Hetco vreau sa spun ,,înca o data ca si altii înaintea mea ca românul are sapte vieti". Daca fiecare generatie are câte sapte vieti ,,iata ca ajungem la vorba stramosilor "Suntem nemuritori!" Suntem în vesnicie cu propria noastra limba si religie.
Si acum am sa exemplific vorbele mele:
În anul 2004, datorita gratiei divine prin sprijinul dat de poetul si ziaristul român de la "Clipa" Ion Anton si al doamnei Anica Sighisoreanu am avut la Los Angeles timp de cinci saptamâni lansare de carte (cinci titluri de carte, proza si poezie). Aici am cunoscut români plecati înainte de Revolutie (pentru ca eu cred ca a fost revolutia tinerilor care au suferit de frig, de foame, de "nelibertete"si împuscati cu "perversitate". Atentie parinti si bunici!) dar si dupa revolutie. Toti românii pe care i-am cunoscut sunt adunati în jurul bisericilor ortodoxe pentru ca biserica noastra ortodoxa functioneaza cu slujba tinuta în limba româna dar uneori si dublata în limba engleza La Holy Trinity Romanian Ortodox din Verdugo Road parintele paroh Constantin Alecse tine lectii de religie numai în limba româna pentru ca participantii sunt numai români si copii lor adunati pentru a-si însusi învatatura religioasa a neamului românesc de aproape doua mii de ani scaldat în lumina iubirii lui Hristos. Desigur se vorbeste în istorie despre blestemul tracic, fratricidul, si totusi stramosii nostri geto-daci au fost scoliti sub filozofia lui Zalmoxe, a nemuririi, a curateniei sufletesti, sufletul sanatos aduce trupului sanatate. Am spus ca la Holy Trinity Romanian Ortodox se tinea slujba si în limba engleza deoarece parintele american Bill trecuse la ortodoxism si propovaduia împreuna cu preacucernicia sa Constantin Alecse. Am atâtea exemple din California despre români vrednici în taria lor pentru dragostea de tara, de limba, dragoste nedivizata, dragoste pentru moldovenii români din Republica Moldova pe care cruzima istoriei si a dictaturii a tras granita pe molcomul Prut care în timpul razboiului de întregire a neamului a varsat peste maluri sângele fiilor sai de-a dreapta si de-a stânga în loc de apa, lasând sa zaca osemintele tinerilor fara mormânt adecvat pe care l-a realizat românul Nicolae Popa care a suferit schiguirea în închisorile comuniste. Nicolae Popa ajutat de alti români, oameni vrednici ca si el sa aduca liniste sufletelor ratacitoare în tarâmuri nevazute, dar simtite de sufletele preocupate de grija eroilor neamului.
Sa luam aminte la scriera domnului Lucian Hetco ca nu cumva copiii nostri sa uite limba cântul si jocul românesc.
Când am citit in "Analize si Fapte" despre lucrarea "Românul planetar" m-am gândit la românii întâlniti în iunie 2005 la New York unde am participat la Primul Simpozion International "Zilele Lumina Lina", unde preotul profesor doctor Theodor Damian a sarbatorit cei zece ani de la întemeierea cenaclului "Mihai Eminescu". Erau asa de multi participanti, poeti, prozatori, critici literari, ca nu a fost de ajuns "ziua lumina". Mai eram si eu cu "Am fost în tara cu fagi-Bucovina" despre care preotul Th.Damian spune: "Volumul cu care Elena Calugaru Baciu vine, de fapt, spre lansare la New York se numeste "Am fost în tara cu fagi-Bucovina . Se subintituleaza "Realitate si vis", apare tot la editura "Amurg Sentimental" si de fapt acesta este un alt tip de descriere, de scriitura. Este daca vreti dumneavoastra un raport amanuntit de participare la un eveniment major, esential în cultura româna sau daca vreti în fenomenul vietii globale a românilor. Ne referim la Congresul International de anul trecut al Românilor de Pretutindeni de la Vatra Dornei, unde s-au întâlnit români din Australia si trecând prin Statele Unite si tarile europene pâna la cei din jurul frontierelor actuale ale României. Acest volum mie mi s-a parut citindu-l ca un fel de biserica...-De ce?Pentru ca în biserica se aduna toti din toate partile si nu întrebi pe nimeni de ce a venit, pentru ca stii de ce a venit si nu faci nici un fel de discriminare, cum mai frumos spunea cineva mai înainte despre cei care veneau la biserica noastra indiferent ce credem noi unul despre celalalt. Bineînteles conceptul de biserica ma duce cu mintea la conceptul de casa , ca biserica e casa lui Dumnezeu iar într-unul din termenii vechi grecesti casa este exprimata prin cuvântul "icos", de aceea avem termenul ecumenism, o casa mai globala si de ce spun ca acest volum este ecumenic si ca este în acelasi timp ecleziastic în sensul pe care l-am precizat al cuvântului pentru ca aici dupa cum spune superb autoarea, ea a vrut sa nu tina seama de categorii literare, de esalonare, de orientare ci pur si simplu a adunat ca într-un fel de amalgam, de poezie, jurnalistica, memorialistica, reportaj, dar ceea ce a urmarit a fost acel lucru ca toti cei cuprinsi aici sa se simta adunati laolalta de condeiul dumnaei, sa se simta ca miejii într-o nuca, ca miezul într-o fructa. Ideea este absolut superba pentru ca miezul este esenta si bineînteles ca nuca are coaja, ceea ce mâncam dintr-o nuca este miezul probabil ca evenimentul la care a participat a fost cum întelegem si noi ca este locul miezului într-o nuca.
Oricâte schimbari si influente ar interveni în viata "românului de obârsie carpatica ce îsi cauta principiul de a trai" cum spune Artur Silvestri, sunt sigura ca nu-si va pierde limba si spun aceasta nu ca sa rostesc cuvinte ci am sa dau un exemplu:"Revista" "Amurg Sentimental", revista al cenaclului cu acelasi nume, anual organizeaza concursul "Vara visurilor mele" La concurs participa orice român de pretutindeni pentru ca revista circula pretutindeni unde românul este de buna credinta. În anul 2003 "Premiul special al juriului" a fost luat de catre Angela Neaceaeva din Krasnoiarsc, Rusia.
Stimate scriitor Lucian Hetco as dori foarte mult sa citesc romanul domniei tale fiindca nu-mi este de ajuns ceea ce s-a scris în Analize si Fapte. Îndemnul domniei voastre este nobil, sper ca am înteles bine "sa nu ne lasam copiii si nepotii sa-si uite radacinile, dar chiar daca s-ar întâmpla, eu cred ca arhetipul românului vazut din toate partile îsi transmite gândul "batrânului de la Hamangia" asa ca, daca din întâmplare nimeni nu s-ar mai aduce aminte nimic despre limba vorbita la Carpati, dar ar vedea pe o apa o mâneca rupta dintr-o ie, un pictor ar descoperi semnele secrete ale vorbirii stramosilor, un muzician ar descoperi dorul frunzei de codru, al naiului dar si al viorii lui Ciprian Porumbescu..."Glodul" despre care poate într-o zi am sa scriu are sa-mi spuna secretul compozitiei lui de ni l-a dat pe Eminescu, Iorga, Brâncusi, Enescu dar si pe contemporanii nostri, fie ca sunt la poale de Carpti, fie ca sunt la New York, fie la Los Angeles, Sidney, oriunde... Sursa: (www.biserica.org) - Cu acelesi calde si bune doriri, domnule Artur Silvestri, de la Elena Calugaru-Baciu
9. Treceri/Furișări de toamnă
-Să nu-ți fie teamă!
de Elena Calugaru-Baciu
A trecut vântul pe lângă mine
|
Trupul mi-e cald și gândul mi-e bun
|
---|
10. “In Umbra Marilor Imperii Ucigase” – Lansare de Cărții
Autor Profesor Doctor Mugur Andronic
In ziua de 12 Noiembrie 2017, la Biserica Sfanta Treime din Los Angeles a avut loc un moment cultural prin lansarea romanului istoric “In Umbra Marilor Imperii Ucigase”.
Evenimentul a avut loc dupa Sfanta Liturghie in prezenta unei numeroase asistente.
P.C. Parinte Protoiereu Constantin Alecse, Parohul Bisericii, a deschis evenimentul prin prezentarea autorului Profesor Doctor Mugur Andronic, istoric si areheolog, fiu al Bucoveniei. Autorul aduce la lumina, in urma unei profunde cercetari, o pagina a istoriei romanilor bucovineni, inca foarte putin cunoscuta.
Dupa prezentarea autorului si a titlurilor sale academice, a premiilor literare si diplomelor din mai multe domenii, se fac aprecieri asupra momentului., iar Parintele da cuva ntul Dl. Ion Anton, enorias al parohiei, pentru a face prezentarea romanului.
In cuvantul sau, vorbitorul, precizeaza ca a citit cu pasiune si interes romanul, dar nu doreste sa faca o simpla recenzie, ci recomanda cartea “ In Umbra Marilor Imperii Ucigase”, ca pe o fresca ampla si incitanta a unei perioade istorice care intre anii 1940-1989 a fost un subiect tabu.
Parte din Bucovina eliberata de sub Imperiul Austro-Ungar, a fost imediat ocupata de cizma rosie a URSS. Cu minutiozitate de areheolog, autorul aduce la suprafata, din adancul istoriei, fapte zbuciumate traite de populatia si armata bucovieneana in cei 143 de ani de ocupatie, cu precadere de la Primul Razboi Mondial pana la Marea Unire din 1918.
Faptele din timpul Razboiului sunt culese pe viu de la peste 90 de veterani, care le-au trait si ample cercetari din arhivele statului, pe distanta a peste 20 de ani.
De remarcat este si faptul ca autorul face cercetarea inainte de 1989, cand risca sa fie doar un roman de ramas in sertar, scoaterea la lumina a faptelor fiind prohibita.
Prezentatorul Ion Anton, recomanda cartea ca pe un document istoric de patrimoniu inedit.
Un subiect captivant, aventurile soldatilor Regimentului Austriac 41 din Ducatul Bucovina, care se desfasoara prin Muntii Italiei, prin Vladivostokul Siberiei si pana la marginea Asiei, Marea Bering.
Romanul reproduce cu fidelitate si verva vocile si dialectele lingvistice ale eroilor.
Din lectura se desprinde si faptul ca Armata Romana din Regat a intrat in Razboi abia in luna August 1916, in timp ce Austro-Ungaria a intrat in Razboi inca din Iulie 1914, cand studentul bosniac Gavrilo Princip a ucis la Sarajevo pe Printul Mostenitor Franz Ferdinand. Autorul remarca faptul ca Soldatii Romani din Bucovina, cu toate ca nu luptau pentru o cauza nationala, au luptat cu abnegatie, constiinta militara si spirit de sacrficiu.
In continuare, moderatorul evenimentului Parintele Constantin Alecse, a dat cuvantul autorului Profesor Doctor Mugur Andronic, care a multumit cu sincerea emotie pentru evenimet si recomanda cu caldura romanul “In Umbra Marilor Imperii
Ucigase”.
11. Bucuria Muzicii
(Fashion-Show din 2002)
Pentru a face comentariul unui eveniment muzical de calitate nu este nevoie sa-si cauti cuvintele, pentru ca ele salta zglobii din interiorul nostru ca si apa unui paraias curgand printr-o albie de munte.
Trei tineri, colegi de generatie si frati intru Talentul pentru muzica, cu care au fost haraziti, acompaniati cu un inalt profesionalism de un pian, au organizat in sala de festivitati a bisricii Sf. Treime un concert, pe care, fara a gresi, l-as numi extraordinar.
Dar nu extraordinar prin organizare, ci prin valoarea lui intrinseca.
Doua voci de exceptie, un flaut fermecat si un pian de clasa s-au constituit intr-o trupa ad-hoc, care ne-au delectat aproape doua ore cu muzica aleasa.
Interpretii, prin talentul lor si profesionalismul manifestat, au reusit sa impleteasca armonios poezia muzicii cu muzica poeziei textului. Am trait patrunderea acordurilor mirifice ale muzicii de buna calitate, in toate fibrele fiintei, am atins punctul maxim al delectarii melodice, cand iti pierzi Eu-l, plutind imponderabil in spatiul dintre CER si PAMANT.
Parada Modei (2002): vedere de ansamblu |
Parada Modei (2002): vedere de ansamblu |
Silvia Totan, Gabriel, Daniel Stoica & soprana |
Parada Modei (2002): vedere de ansamblu |
---|
Acordurile grave ale vocii de bas ale lui Gabriel Vamvulescu, din Napasta lui Sabin Dragoi, care te infioara dramatic, continuate de o bucurie a tenorului Daniel Stoica, coborand in vraja trilurilor flautului fermecat al lui Ciprian Ignat si toate sustinute de nobletea discreta a acordurilor pianului mangaiat artistic de doamna profesor Silvia Totan, ne-au picurat in suflete raze de lumina inaltatoare si in urechi armonii nepieritoare.
Ascultand aceste tinere talente, diamante interpretative in curs de slefuire, ne-am dus cu gandul, retro, la antecesorii lor, care prin imensul lor talent, din spatiul carpatin, s-au proiectat in universalitate semanand pe mapamond bucuria nepieritoare a muzicii. Inaintasii care au sadit in cugetele si inimile celor care i-au ascultat si cunoscut clipe de aur si imensa fericire omeneasca.
Tinerii pe care i-am ascultat au toate perspectivele de talent si pregatire profesionala sa intre in galeria marilor valori ale muzicii universale ocupand locuri bine definite pe marile scene ale lumii.
In aceasta perspectiva, ascultatorii, iubitori de muzica buna au ascultat cu religiozitate acordurile din muzica clasica universala, rasplatind cu ropote de aplauze interpretarea, talentul si daruirea interpretilor.
Ascultatorii au proiectat spre scena interpretilor lumina fizica a proiectoareloe, iar ei ne-au luminat universul nostru avid de muzica autentica prin slobozirea in etern a acordurilor de pasare maiastra.
Intr-o lume incarcata de povara preocuparilor zilnice, concertul organizat s-a constituit intr-o gura de oxigen cultural care ne-a purificat sufletele.
Cei care n-au audiat acest concert au ocazia sa asculte minunatele voci la Hotel Milenium in 9 noiembrie, 2002, unde ii asteptam.
12. Simpozionul Cenaclului "Orizontul Cunoasterii" - Iasi - Romania: 6 Octombrie 2010
Tema Centrală: Terapia prin Speranta; Sub-temă Fenomenele mistice: Rugaciune si vindecare
Simpozion organizat de Societatea Universitară de Medicină Internă, Geriatrie și Gerontologie
Organizator: Dr. Rodica Ghiuru – Strategia perspectivei in combaterea resemnării
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici
Lansarea Cărţii de Onoare a SUMIGGI
-
Liviu Apetroaie - Cuvantul din partea Societatii Culturale “Junimea 90”
-
Ion Anton publicist, poiet si eseist – Los Angeles SUA – Tradiţie şi speranţă în contextul globalizarii
-
Cu participarea maeştrilor: Constantin Bardan, Constantin Florescu, Filimon Siminic, Constantin Avadanii si Dumitru Grumăzescu
"Fenomenele mistice" cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele.
Prof. Dr. Rodica Ghiuru |
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin..[1]"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.
|
---|
Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile.
Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare... De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică. Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică.
Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca...
Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare,
dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative. (Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina; Trad. din engleză în română Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru")
[1] De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul", fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti. (N.T.)
[2] Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă.
Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist.
Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa "Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)
Am deosebita rugăminte la dumneavoastră, să multiplicaţi prezenta şi să o oferiţi cunoscuţilor şi chiar necunoscuţilor.
“Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti." (Reportaj de Ion Anton)
13. Religie sau stiinta
“Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua…. El nu ajuta, nu-i asa?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare, “Nu”
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat.
- Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat? Nici un raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el, adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nici o dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura,mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero,ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei.
Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc,dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune– cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student,cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
Savantul Albert Einstein |
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic.Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
|
---|
14. Apel - pentru bustul "Grigore Vieru"
Romanii de pretutindeni pot dona pentru realizarea unui bust al lui Grigore Vieru, in Cismigiu...
Într-o perioadă în care valorile tradiţionale şi culturale româneşti, sunt minimalizate şi supuse unui atac continuu, s-a constituit un grup de initiaţivă, care şi-au propus să realizeze şi să doneze Municipiului Bucureşti, bustul lui Grigore Vieru pentru a fi instalat acolo unde îi este locul, alături de ceilalţi scriitori români din micul Panteon al Literaturii Românilor aflat în Cişmigiu.
Basarabeanul Grigore Vieru, poetul naţional al tuturor românilor este un simbol al rezistenţei şi continuităţii prin cultură a spiritului românesc în spaţiul unic şi unitar al poporului nostru de pe cele două maluri ale Prutului.
Bustul lui Grigore Vieru, din Iași.Sculptor: Gheorghiță Vornicu |
Moartea sa ne-a lăsat cu sufletul cernit, şi cu lacrimi în ochi, rugându-ne pentru odihna Martirului pentru românism, dar în acelaşi timp ne-a determinat să-i preluăm crezul şi să-i continuăm lupta pentru propăşirea într-o singură Românie pe care s-o lăsăm unită urmaşilor noştri.Dumnezeu şi Grigore Vieru, şi minţile luminate, şi toţi Eroii Neamului sunt şi speranţa, şi călăuzitorii şi Sfinţii noştri protectori pe drumul spinos şi greu al renaşterii româneşti care este idealul suprem al oricărui român. Ridicarea bustului lui Grigore Vieru în Panteonul Literaturii Române nu poate fi o operă singulară, este doar un nou început de cinstire a valorilor noastre sprituale. Bustul va fi selectat şi premiat în urma unui concurs la care sunt chemaţi sculptorii din întreg spaţiul românesc.Românii de pretutindeni care cinstesc aceste valori perene româneşti sunt îndemnaţi să doneze o sumă chiar şi simbolică pentru constituirea fondului de premiere care va răsplăti cea mai reuşită operă.Comitetul de iniţiativă: Pr. Constantin Alecse, Popescu Mircea, Neculai Popa, Ion Anton, Mihai Nicolae, Radu Luchian, Virgil Ciucă, Mihai Stan, Bechiş Vasile, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni. |
---|
Pentru SUA donaţiile se pot face la:Romanian World Council
|
Pentru România şi Europa donaţiile se pot face la:
|
---|
15. O zi cu Grigore Vieru
Satu Mare, luni, 24 noiembrie 2008
Ora 10.00. Eleganta salã a Casei „Poesis”. Au venit aici, din toate colţurile ţãrii şi de peste hotare (Republica Moldova, Ser bia, Chile, Ţara Galilor, Rusia, S.U.A), scriitori, critici literari, editori, cadre universitare, oficialitãţi, sã participe la decernarea premiilor „Poesis”. Poetul George Vulturescu face prezentarea invitaţilor şi rosteşte cuvintele de bun venit. Înşiruirea de nume mã face sã simt cã e un privilegiu sã mã aflu aici.
În salã îşi face intrarea poetul Grigore Vieru, însoţit de doamna lui şi de prieteni, captând toate privirile. Brusc, aerul primeşte consistenţa admiraţiei, dragostei şi respectului. Grigore Vieru e un simbol şi o legendã vie. Fãptura lui pare a fi alcãtuitã din abur, apariţie asceticã şi parcã imaterialã, doar ochii pãtrun zãtori ard mocnit, concentrând în ei toate energiile lãuntrice.
Se acordã premiile „Poesis”. Premiul „Op era Om nia” îi este oferit lui Grigore Vieru (anul acesta, prin apariţia splendidei antologii Taina care mã apãrã, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2008, sunt încununaţi peste cincizeci de ani de apariţii
editoriale).
Vin din cel mai tragic pãmânt românesc – Basarabia – şi aparţin celei mai tragice gen eraţii de români basarabeni, cãreia i s-a rãpit biserica, limba românã, istoria... – cuvintele lui Grigore Vieru intrã în sâmburele lãuntric al sufletului ascultãtorilor. Ele au greutatea faptei şi jertfei, a unei vieţi contopite cu lupta continuã pentru limba românã. Pentru cã de numele lui se leagã primul poem dedicat lui Mihai Eminescu (Legãmânt, în revista Nistru, Chişinãu, 1964), apariţia primului abecedar românesc (Abecedarul, Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru, Chişinãu, 1970), primul text po etic tipãrit cu caractere latine (în Literatura şi Arta,
Chişinãu, 1988), toate în Basarabia postbelicã şi prima carte ce a rupt tãcerea literarã dintre cele douã maluri ale Prutului (Steaua de vineri : poeme, apãrutã cu binecuvântarea lui Nichita Stãnescu şi Ioan Alexandru, Iaşi, 1978).
Ştiu cã aici, la Satu Mare, trãiesc clipe de graţie din istoria limbii şi literaturii române: îl ascult pe Grigore Vieru vorbind despre lupta lui, despre idealurile lui.
Ora 16.00. Sala arhiplinã a Teatrului de Nord. Lui Grigore Vieru i se va decerna titlul de Doc tor Honoris Causa al Universitãţii de Vest „Vasile Goldiş”.
Cei care vorbesc îşi aleg cu grijã superlativele, nu e uşor sã vorbeşti despre o conştiinţã vie a neamului tãu.
Dascãl al unei întregi naţiuni – îl numeşte Aurel Ardelean, rectorul universitãţii, în mesajul sãu. O adevãratã conştiinţã naţionalã... poet al pãtimirii noastre, mesianic ca Goga – spune criticul Gheorghe Glodeanu. Un simbol pentru istoria şi conştiinţa românã... mamã îi este şi limba românã – spune scriitorul Nicolae Breban, adãugând cã Uniunea Scri - itorilor din România face foarte puţin pentru fraţii din Basarabia şi Bucovina, dar poetul Grigore Vieru este unul din garanţii faptului cã Basarabia va fi româneascã. El a devenit un simbol şi un model pentru ceea ce înseamnã românism şi este cel mai mare poet român în viaţã – spune Daniel Corbu,
directorul Editurii Princeps Edit din Iaşi. Grigore Vieru este pe baricade ziua, în viaţa pub licã, ameninţat şi fugãrit, el scrie luptând în numele mesajului şi mesianismului limbii române, el este dintre poeţii de linia întâi, în faţa şi în bãtaia puştii – adaugã poetul George Vulturescu.
Aşteptate cu nesaţ, ajung la noi şi cuvintele lui Grigore Vieru care rememoreazã fragmente din copilãria lui, petrecutã pe malul stâng al Prutului, cu gardul nefiresc de sârmã ghimpatã al graniţei trecând prin fundul grãdinii, gard ce opera oamenii şi privirile, dar nu putea opri sunetul clopotelor bisericii de pe malul drept, în noaptea de Înviere, sunet în învãluirea cãruia mama poetului sfinţea ouãle şi pasca de
Paşte. ªi nu putea opri cântecele.
Seceram cu capul în pãmânt – îşi aminteşte – şi nici nu îndrãzneam sã ne uitãm peste Prut cu grãnicerul lângã noi.
Femeile însã cântau şi prin cântec li se rãspundea de pe celãlalt mal:
— Fratele meu trãieşte?
— Trãieşte...
Grigore Vieru îl evocã apoi pe Nichita Stãnescu, în momente memorabile, ca toate momentele care îi poartã amprenta. şi, la urmã, ca domn şi mântuitor al limbii române, pe Mihai Eminescu: Poezia lui Eminescu a rãmas pentru mine o hranã fun da men talã. ... I-am cunoscut publicistica din care am aflat cã sunt român.
Referindu-se la momentul de faţã, Grigore Vieru afirmã: Suntem datori, noi, cei din Basarabia, sã facem şi poezie politicã. şi deşi vremurile sunt în continuare complicate, sunt fericit cã am apucat aceste vremuri. Mie mi s-au îndeplinit toate dorinţele. Am dorit sã ajung în ţarã şi am ajuns, am dorit cãrţile mele sã ajungã în ţarã şi au ajuns. Ar mai fi o dorinţã...
Cred în revenirea Basarabiei la ţarã şi poate chiar eu voi prinde acele timpuri.
Trãiesc poate una dintre cele mai frumoase zile ale mele – a spus Grigore Vieru, luni, 24 octombrie 2008, la Satu Mare. Şi noi am fost martori binecuvântaţi.
16. Pregatiri pentru intalnirea cu poetul Grigore Vieru în Los Angeles
În pregătirea vizitei poetului Grigore Vieru la Los Angeles, cu începere dela data de 21 noiembrie crt., la invitatia Bisericii Ortodoxe Române "Sfânta Treime" din Los Angeles, a Consiliului Mondial Român si a comunitatii românilor-americani, a avut loc, vineri 16 august 2002, o întâlnire de suflet, a unui grup de fraţi basarabeni, la restaurantul “Russian Roulette”, din Hollywood, California. La numita agapă frăţească, au participat în jur de 60 de personae, de toate vârstele şi profesiile, animaţi de dorinţa frăţească de întâlnire spre a ostoi dorul de pământul strămoşesc.
Participant la aceasta întâlnire, domnul Ion Anton, din partea Bisericii Sfânta Treime din Los Angeles, le-a vorbit despre turneul in America a celor două (2) simboluri ale culturii şi credinţei strămoşeşti, renumitul poet, academician Grigore Vieru, şi părintele protopop de Chişinău Petru Buburuz, reprezentantul Mitropoliei Basarabiei.
In cadrul manifestarilor pe care comunitatea româneasca din Los Angeles le va organiza în prezenţa marelui poet Vieru, dl Ion Anton a făcut anunţul că, duminica 1 decembrie crt., cu ocazia sarbatoririi Zilei Nationale a României, Unirea Transilvaniei cu Patria Mama, opera poetului basarbean va ocupa un loc central în cadrul unui spectacol de poezie si muzica, care va sublinia nu numai unitatea de simtire si spirit a românilor, dar si miracolul supravietuirii românismului într-o Basarabie supusa unui cumplit proces de deznationalizare.
Fraţii basarabeni s-au arătat dornici de a saluta, prin participare, pe cei doi ambasadori ai neamului nostru.
17. De la Los Angeles la Satu Mare, pentru a fi alãturi de Grigore Vieru
Avem surpriza şi plãcerea sã-l cunoaştem, la Zilele Poesis, pe domnul Ion Anton,
poet şi publicist român, stability la Los Angeles. Dialogul se înfiripã uşor, interlocutorul nostru cunoaşte şi îndrãgeşte Maramureşul.
— Cum de vã aflaţi astãzi aici? De la Los Angeles la Satu Mare este, totuşi, o cale
lungã...
— Întâmplarea, viaţa, a fãcut sã-l cunosc bine pe Grigore Vieru, sã-l invit la Los Angeles, împreunã cu un prieten de-al meu, sã ne onoreze cu prezenţa trei luni de zile, sã-l purtãm în comunitãţile româneşti din Sacramento, San Diego, Las Vegas, New York şi, bineînţeles, Los Angeles. Acest fapt l-a fãcut pe Grigore sã mã considere un frate, chiar aşa îmi şi spune, un frate – e şi micã diferenţa de vârstã dintre noi, de vreo 6 ani numai.
— Înţeleg cã v-a invitat sã veniţi la acest eveniment din viaţa lui.
— Absolut cã da. Mai mult, am stabilit, am restabilit, sã plecãm duminicã la Trifeşti. De câte ori vin în ţarã, mã duc o sãptãmânã în satul natal, care este leagãnul de culturã al familiei Negruzzeştilor, a lui Constantin Negruzzi, Iacob Negruzzi,
Ella C. Negruzzi, prima femeie avocat din România...
— În ce an a avut loc vizita lui Grigore Vieru în Statele Unite?
— În 2002.
— Dumneavoastrã din ce an sunteţi plecat din ţarã?
— Din 1994, pentru cã copiii mei învãţaserã carte aici, în România, şi nu puteau sã se exprime la nivelul la care îşi însuşiserã cunoştinţele ştiinţifice: bãiatul are titlul de doctor, este preot. S-a nãscut în Vişeu de Sus, Maramureş, de care mã leagã amintirile frumoase ale tinereţii, acolo am gãsit atunci un colectiv extraordinar, ce m-a primit ca fiu al Maramureşului, aşa cum am venit eu, sãrac – soţia a venit stagiarã şi eu am însoţit-o, aşa se obişnuia.
Eu scriam şi atunci poezie. Acum colaborez cu patru publicaţii româneşti din America. Una dintre ele, înfiinţatã de mine şi de preotul paroh Constantin Alecse, se numeşte Viaţa Creştinã. Public şi aici din scrierile mele de Paşti, de Crãciun,
pentru cã sunt tatã de preot şi socru de preot, preoţi ortodocşi.
Si atunci şi ei scriu...
— Revista pe care o scoateţi, ce periodicitate are?
— A noastrã este lunarã, celelalte sunt sãptãmânale: Meridianul românesc, care se citeşte şi în România, Clipa, unde sunt director tehnic, merge în 10-12 ţãri şi Credinţa (“Miorita”), o revistã pe care am lansat-o la Sacramento de vreo trei ani şi
are şi o linie culturalã.
— Trãiţi într-o comunitate româneascã puternicã.
— Sunt 1.000 de oameni în parohia în care suntem noi.
— Înţeleg cã biserica are un rol important în coagularea comunitãţii româneşti de acolo.
— Are un rol im portant. Credinţa strãbate ca un fir roşu tot ceea ce scriu, iar credinţa se manifestã în bisericã.
Foarte mulţi uitã cã noi în bisericã am gãsit taina botezului, acolo am primit taina mirungerii, care se primeşte în aceeaşi zi cu botezul, şi de acolo plecãm pe calea veşniciei.
— Existã asociaţii puternice ale românilor?
— Existã. În Canada, la Hamilton, existã Câmpul românesc, la Sacramento... Chiar la 18 august am fost invitat special acolo, a fost o inaugurare a Camerei de comerţ, a unui Centru cultural şi a unei biserici a românilor. Comunitatea româneascã este în creştere, în fiecare an se adaugã noi membri.
— Nepoţii dumneavoastrã vorbesc limba românã?
— Sigur cã da. Eu, de asemeni, mai am un crez al meu pe care îl propag acolo. De fapt şi de asta am început sã scriu, ca sã nu se piardã identitatea, sã nu se înece elementul românesc în oceanul lumii. Si atunci ţin foarte mult la vorbirea în limba mamei şi le explic tuturor prin ceea ce scriu, prin poezie, cã identitatea noastrã existã numai atât timp cât vorbim româneşte, cât credem româneşte. Nu spun sã crezi în rit ortodox, fiecare e liber sã aibã credinţa lui. Dar spun cã cine n-are
limbã, culturã, credinţã, tradiţii şi istorie, acela este pierdut (preluare din Revista “Familia Romana”Anul 9, nr.4 (31) Decembrie 2008, pp 51-54)
18. Grigore Vieru - La a 73-a aniversare (2008)
Epitaf - "Sunt iarba, mai simplu nu pot fi"(G . Vieru)
Spre a vorbi despre Badita Grigore Vieru, trebuie sa-l cobori intre cei dragi, acolo unde-si abandoneaza fiinta -relaxandu-se. Acolo unde se deschide ca o floare, oferindu-ti frumusetea sufletului sau. Atunci vei contempla imaginea unui sfant insufletit, coborand, parca, dintr-o icoana bizantina. Timid, modest, batut de vanturile vietii ca o trestie, cuminte, pudic ca o fecioara, a trudit asupra cuvantului, peste 50 de ani. In toate cele se aseamana cu creatia sa. Aceste atribute l-au facut pe marele poet sa sadeasca in sufletele cititorilor sai si a iubitorilor de muzica, florile dragostei si ale pretuirii. S-au spre a vorbi despre cel mai mare poet in viata, trebuie sa precizam ca geniul sau nu este ingradit de granite opera sa fiind de o mare intindere in spatiu si timp cuprinzand o larga diversitate de genuri. Poezia de dragoste, patriotica, pentru copii, aforisme, texte pentru cantecele sale (compuse in peste 25 de ani). Nenumarate intalniri cu copiii din gradinite si scoli, intalniri academice si la cel mai inalt nivel, de stat prin creatia si discursurile sale, a contribuit hotarator la procesul de renastere nationala a basarabeni lor. Trece Prutul la 40 de ani, facand o marturisire socanta “Daca visul unora a fost sa ajunga in cosmos, eu am visat viata intreaga sa trec Prutul‘’. Nascut cetatean roman (in Romania Mare), prin forta imprejurarii de ocupatie, redevine cetatean roman in 1990, fiind inclus in contextul literar general romanesc, este ales membru de onoare al Academiei Romane. Fiinta plapanda din relatia cu cititori si ascultatori sai, s-a dovedit a avea un caracter de granit,cand este vorba de inamicii identitatii de neam (limba, credinta, cultura, traditii, pamantul strabun). Aceasta atitudine i-a adus multe tentative de lichidare fizica,dar Dumnezeu a fost cu el, aparandu-l. Un dor mistuitor mai are, sa vada fratii de neam, despartiti nefiresc de apa Prutului, dandu-si mana in hora unirii de neam. Gratie invitatiei Consiliului Mondial Roman si a Protopopiatului Coastei Pacifice ( Protoiereu Fr. Constantin Alecse), gazda primitoare fiindu-i actorul basarabean Anatol Resmeritza, poetul a pasit si in California, lumina geniului sau de bard traitor, a stralucit si in comunitatea romaneasca, iar melodiile sale au incalzit sufletele celor care le-au ascultat cu dragoste si dor de Tara. La acest moment aniversar, cand fiinta sa pamanteana se lupta cu suferinta, sa-i uram zile senine, cu sanatate, spre a se bucura de roadele trudei de-o viata in slujba artei scrisului si muzicii pentru a face lumea mai buna,mai frumoasa, libera si a o apropia mai mult de misterul ceresc.
Sa ne traiesti intru Multi Ani, Maestre!
19. Grigore Vieru, vazut de aproape
"Prin moarte, la Inviere si de aici in vesnicie"
Mi-au trebuit cateva saptamani spre a ma dezmeteci din socul produs de moartea omului care a purtat in sine un neam intreg, Grigore Vieru. Am sa folosesc cuvantul "moarte '' numai pentru a exprima o stare, aceea prin care trupul s-a dat pamantului din care s-a intrupat. Am zis o stare, deoarece calatoria omului intre nastere si moarte, este o stare efemera. Sfanta Scriptura vorbeste de o a doua stare a locatarului vremelnic, Duhul Sfant, in trup, care este starea vesneciei. In unul din cantecele sale, Grigore Vieru enunta doua versuri de chintesenta a credintei:
Lumea asta-i cum o vezi,
Iar cealalta-i cum o crezi. Adevar absolut. Eu cred ca marele poet, a vazut lumea in care a trait si a comensurat-o in multitudinea dimensiunilor ei, cu neasemuitul sau suflet. Astfel, prin tot ceea ce a creat si a lasat in dar posteritatii, chiar de n-ar fi crezut in vesnicie, el insusi s-a plasat in vesnicie, stare pe care o masoara doar eternitatea. In graba de a exprima fiecare sentimentele provocate de disparitia pamanteana a omului Grigore Vieru, l-au numit poetul Grigore Vieru, a incorporat si a lasat prin creatia sa, intregul univers de simtire al unui neam. Afirm acest lucru avand cateva lucruri irefutabile.
Subsemnatul, și dna Raisa Vieru, soția poetuluiLa Consulatul General cu Grigore Vieru 2002 |
L-am cunoscut in ambele ipostaze. Ipostaza de titan al culturii si deci al Romaniei si ca om. Chiar daca Badita Grigore, cum ii placea sa-i spun in particular, nu prezenta diferenta intre cele doua ipostaze, ca om se abandona in bratele preteniei autentice. Atunci intelegeai de unde isi trag seva multitudinea de calitati pe care le avea. (poey, compozitor, literator pentru copii, autor de nenumarat aforisme, luptator neanfricat pentru drepturile neamului sau, unionist impatimit, etc.Cateva imprejurari ne-au apropiat mult. A fost peste doua luni oaspetele Americii. Atunci l-am cunoscut prima oara in imensitatea personalitatii sale. Am locuit impreuna doua luni, am descins impreuna in comunitati romanesti. In Los Angeles, San Francisco, Sacramento, Las Vegas, San Diego, New York. Atunci am vazut ca Grigore a fost asimilat ca un vechi prieten cu care lumea se inalneste dupa multi ani. Atunci am inteles ca lumea il percepe ca pe un purtator de cuvant al idealurilor romanilor de pretutindeni. Am vazut modestia fara putinta de a o exprima...Aceasta maniera a sa, conform carea adevarul scripturistic fste ca cine se smereste se innalta, mi-a sugerat o definitie a altruismului--omul acesta este fericit, numai in masura in care isi face semenii fericiti. Tot atunci am vazut usurinta cu care creaza. Cum cuvantul izbucneste pur si simplu din sufletul sau. Astfel a lasat la Los Angeles un prinos Californiei.. Cantecul "Atata-i de dulce' in cuvintele si acordule sale, ingemaneaza dragostea si dorul de tara, cu bucuria de-a fi oaspetele Americii. Ne-am vazut si am vituit la Chisinau, la Iasi, la Bucuresti. Dar un alt argument al marimii titanului, Grigore Vieru, l-am primit la putna in 2004, cand am stat impreuna vreo doua saptamani. |
---|
Ca a fost primit cu onoruri, de oficialitatile Putnei si a Romaniei,ca a fost invitat pe scena oficiala, alaturi de presedintele Romaniei, primul ministru A. Nastase si P.F. Patriarh Teoctist, impreuna cu distinsa sa doamne Raisa Vieru, mi s-a parut firesc. Dar cand iesind pe ulitele satului, oamenii pe care n-ui banuiam ca au auzit de Grigore Vieru l-au oprit in drumm,l-au pipait ca pe Mesia, i-au sarutat mana, iau solicitat autografe. pe palme, haine, servetele si ttot ce aveau fiecare la indemana, am inteles pana unde se intinde ecoul personalitatii marelui Vieru. ,purtatorul de idealuri, a unui intreg neam de pe cele doua maluri ale prutului.Si a venit anul 2008.Faraun plan prestabilit, cand am ajuns in Romania, primul lucru ce l-am facut, l-am sunat pe badita Grigore. Bucuros imi spune, ca peste cateva zile, merge la niste festivaluri de poezie si la Satu Mare, pentru a primi un titlu de Dr. Honoris Cauza si ca ma invita sa-l insotes. Primesc, fiind onorat si la sfarsitul Lui octombrie,mergem la un festival al poeziei pe malul Ozanei la Vanatori Neamt. Organizatorul intregului traseu, afost poetul si editorul Daniel Corbu, cu sotia sa -doamna Filomena Corbu si cu foarte tanarul vlastar-Casandra Corbu, o deja consacrata poetesa. Cu poetul si ziaristul Horia Zilieru--din Iasi,cu directorul TVR Iasi, Grigore Elisei. Organizare ireprosabila si intalniri cu elevii Seminarului Teologic Neamt, cu staretul Manastirii Neamt, Prea cuviosul Benedict, cu elevii scolii din Vanatori, cu oficialitatile comunale, cu renumita biblioteca sateasca, bibliotecar dna Maria Cosofret, cu obstea comunei, prin dna Adriana Petrariu, cu obstea comunei avandu-l ca invitat pe talentatul interpret FUEGO.Cel care interpreteaza cantecele pe versurile si muzica lui Grigore Vieru. Cu escale la Vatra Dornei si la Sighetul Marmatiei, am ajuns la Satul Mare. Pe drum am mai avut o mostra decum este perceput omul national, Grigore Vieru.. Intr-o comuna ne opreste un echipaj de doi politisti, ca soferul ar fi depasit regimul de viteza. Noi cuminti in masina am asteptat ca politia sa-si faca datoria. Dupa ce i-a fixat amenda (1,5 mil. ),politistul si-a aruncat privirea in masina si a intrebat soferul cu cine este ?Spunand ca este cu poetul Grigore Vieru, politistii au anulat raportul, iar poetul cu modestia si bunul simt arhicunoscute, a coborat si a traversat drumul, multumind politistilor. Pentru ca sunt la episoade care contureaza imensa popularitate a poetului, relatez: Intr-un an nu ne-am putut intalni, dar am stabilit sa ne vedem in gara internationala Nicolina Iasi,deoarece poetul calatorea de la Chisinau la Bucuresti cu trenul. Am intarziat putin si cand am ajuns, trenul nu plecase, dar granicerii vamali nu m-au lasat sa intru pe peron. Spunand ca am o intalnire cu poetul, Grigore Vieru, granicerii m-au si condus la compartimentul sau si au mai intarziat plecarea cu cateva minute. Ma intorc la Satu Mare. Aici sub patronajul poetului Gh. Vulturescu, badita Grigore impreuna cu distinsa sotie, Raisa, s-a bucurat de toate onorurile. In ziua de 24 octombrie 2008, intr-o festivitate deosebita, in care multi confrati interni si internationali, au elogiat meritele incontestabile ale marelui poet, la edificiul cultural al neamului romanesc. ,Grigore Vieru a primit premiul de poezie, POESIS, pe anul 2008. Dupa masa intr-o intalnire academica, poetul academician, Grigore Vieru a primit titlul de DOCTOR HONORIS CAUZA al Universitatii Vasile Goldis din Arad. Nu va obosesc cu ceremonialul clasic pentru astfel de evenimente, ci doar amintesc ca, cuvantul de Laudatio a fost rostit de Rectorul Universitatii si de academicianul Nicolaie Breban.. Cuvantul poetului a fost in nota pe care i-o cunoastem. Nimic epatant. Simplu si profund, asa cum ii este intreaga personalitate. Acest moment prin frumusetea si simplitatea lui m-a intors cu gandul la anul 1990, cand a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. Dupa cuvantulde Laudatio, rostit de academician Zoe Dumitrescu Busulenga, Grigore Vieru, cu o modestie si atitudine de heruvim,spune::Am vrut sa ajung cioban, la o stana din Carpati, dar Dumnezeu m-a invrednicit sa ajung la Academia Romana. Dupa ce i s-a cantat Gaudeamus si melodia "Limba noastra ", interpretata de sotii Doina si Ion Aldea Teodorovici a venit momentul felicitarilor, Sambata 25 octombrie am plecat la un lung drum, Satu Mare--Iasi. Cum insa compania lui Gr. Vieru este timp de aur, a trecut repede. La ora 1 din noapte am ajuns la Iasi si inca am mai stat cateva ore la taifas in casa fam. Doina si Mihai Ciobanu Pentru a doua zi, avem planificata o intalnirein satul Hermeziu, care se afla la vreo 32 de km de Iasi, locul de bastina a junimistilor, Negruzzi. Vizita aceasta era dorita de peste 7 ani, darmereu ceva o amana. O doream nespus de mult deoarece,aceasta intalnire avea mai multe semnificatii. Hermeziul este satul in care am vazut lumina zilei, este locul in care au trait si creat C Negruzzi, Leon Negruzzi si nonagenarul Iacob Negruzzi. Aici in septembrie 1876 s-a nascut prima femeie avocat din Romania, Ella Negruzzi. Prin valoarea lor negruzzestii au adus in Hermeziu, toti junimistii vremii, aici au avut loc nenumarate cenacluri si sezatori literare, de la care n-au lipsit Alecsandri, Kogalniceanu, V.Pogor pleada lui de junimisti, trupele de la Teatrul National din Iasi, in frunte cu Matei Millo, si cati nu-i mai incape enumerarea. Iar cel mai important eveniment chemator a lui Gr. Vieru la Hermeziu a fost ca la scoala din Hermeziu, ctitorie a negruzzestilor, la 1875, Eminescu a vizitat-o, in calitate de inspector scolar. Dorinta noastra implinindu-se, obstea din Hermeziu impreuna cu multi oameni de litere din Iasi l-au intampinat pe bardul din Pererata, aflata la vreo 25 de km mai la deal de Hermeziu. ,cu paine si sare din care, impreuna cu doamna Raisa, sotia sa au gustat cu sfintenie. Dupa un parastas pentru fii satului care s-au jertfit pentru apararea Tarii si Slavei Sfintei lui Dumnezeu Biserici, o intalnire cu tinerele vlastare ale scolii, care au recitat din creatiile marelui poet, si au cantat melodii compuse de el, ne-am intalnit in sala parohiala unde s-au schimbat impresii, s-au recitat versuri, a-au ospatat cu bunatati culinare preparate de gospodinele Hermeziului. Badita Grigore a pasit cu grija pe ulitele satului spre a nu tulbura nenumaratii pasi ai junimistilor. De la Hermeziu am revenit la Iasi, unde in aceeasi primitoare casa a Doinei si a lui Mihai Ciobanu, am depanat impresii din ghemul marelui poet. Atunci mi-a marturisit badita Grigore juramantul sau facut in 1991, pentru neamul sau. Atunci au fost confruntari armate intre moldoveni si transnistreni, soldate cu multe victime, cand s-a impuscat frate pe frate. Juramantul sau era:Jur in fata lui Dumnezeu, sa nu var cutitul in inima fratelui roman de peste Prut si sa nu fac pe placul satanei care ne-a invrajbit. Sa lupt pana la capatul vietii, pentru unirea cu Tara.. Marturie acestui juramant, ii inchn si eu cateva versuri. Ultimele comori de desfatare in preajma poetului si omului Grigore Vieru, le-am trait in 3 noiembrie 2008, in apt sau din Chisinau, cand dupa ore de confesiuni, mi-a facut o marturisire socanta. Era extrem de mahnit, scarbit, intristat, de mizeria unor mazgalici, care in subsolul decaderii lor umane si morale, l-au admonestat in scris pe marele om, Gr. Vieru:de cand tot spui ca mori si nu mai morei !??.De aceea i-am inteles mai adanc,versurile din Doina, scrisa inainte de moarte, incare cu un strigat de disperare spune:
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu
Si nu stiu unde sa-l mai pun,
Sa am un somn mai lin, mai bun
In anii in care l-am cunoscut, nu cred ca ersa vreo ocazie, in care poetul sa nu recite versurile inchinate confruntarii cu moartea:Eu nu am moarte cu tine nimic '.Cred,, insa, ca cele mai profetice versuri in care admonesteaza viclenia mortii, sunt acestea:
Pe tine moarte nu te mai salut.
M-astepti in drum vicleana ca o spana,
Dar ai sa-ti iei din mine ce e lut,
Iar ce e foc, iti va scapa din mana.
Si asa a si fost. Trupul sau s-a dat mortii, iar sufletul sau, prin tot ceea ce a lasat posteritatii s-a dat vesniciei, veghind asupra neamului sau, pe care l-a iubit din Gradina Tatalui Ceresc.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
20. Interviu cu poetul academician Grigore Vieru
“Nu am venit sa ma credeti, am venit sa va cred”
I.A. - Domnule academician, Grigore Vieru, considerandu-va o prezenta simbolica a unui neam din Tara Stefana pe pamant american, doresc sa va formulez cateva intrebari.
Ce sentimente v-au incercat la prima descindere pe pamant american?
Cu Gr. Vieru la Poesis- Vânători Neamț |
G.V. -Flamanda si desculta a fost copilaria si adolescenta mea. Flamand si descult strabateam pe jos opt km. pana acasa in satul natal, de la scoala din Lipcani, un orasel de pe malul stang al Prutului – unde imi faceam studiile medii. Maica mea, vaduva de razboi, trudea la cultura tutunului. Munca extrem de grea si daunatoare sanatatii. Plantatia era nesfarsita si bietele femei ieseau din cand in cand la marginea ei, la sosea, sa mai ia o gura de aer curat si pentru a-si sterge cu coltul basmalei lacrimile starnite de iuteala otravii frunzelor de tabac. Am compus mai tarziu, prin anii '70, un poem despre asta, care suna astfel: "Pe campul/ cu pomi ciudati de tabac – tacut inaintezi. / Limbi verzi de serpi uriasi/ fiinta ta inconjoara./ Dar tu inaintezi./ Nu mai vine, mama, nimeni din urma/ afara de painea ta/ invelita in stergar/ si cerul din spate/ eliberat de frunzele mari./ Doamne,/ cat cer deasupra unei singure/ paini!" |
---|
Maica-mea iesea mai des la sosea, la marginea plantatiei si femeile stiau de ce: - poate ca vine baiatul ei din Lipcani de la scoala si maicuta lui ii va intinde o coaja de paine invelita in stergar.
Imi amintesc ca tot pe atunci, pe la inceputul anilor '50, in ochii multor oameni licarea o calda si alinatoare lumina: "Las' ca vin americanii". Americanii erau asteptati si in tara de peste Prut, in Romania de care suntem despartiti si mai suntem si azi in mod criminal. Americanii au venit totusi in Romania abia in acest an cand a invitat Romania sa adere la NATO. Ne va fi mai usor, ne va fi mai greu dupa asta, noua, romanilor basarabeni?! Nu stiu. Deocamdata aceleasi frunze ne mai mananca sanatatea. Sagetile unei cumplite saracii ne ciuruiesc plamanii. Din cand in cand, iesim la margine la sosea, stergandu-ne ochii de lacrimi. "Las' ca vin americanii".
Dealtfel, atunci cand ma pregateam de drum, cineva ma sfatuise sa raman acasa. Romanii de acolo, ziceau, au uitat pana si de Romania, necum de Basarabia. Am venit totusi. Si nu regret. Am intalnit pretutindeni oameni minunati. Am indragit pe parintele protopop, C. Alecse, de la Biserica Ortodoxa "Sfanta Treime" din Los Angeles, care dealtfel, impreuna cu Consiliul Mondial Roman, al carui presedinte este, dl. M. Popescu, a binevoit sa ma invite in America. P. C. Sa este un spirit luminat, mereu in miscare, mereu in cautarea lucrurilor noi si frumoase, indragostit pana la lacrimi de Basarabia. Nu am avut frati, am avut numai o sora, care a murit. Preacucernicul Parinte mi-a devenit ca un frate. La Chisinau am stat fugitiv de vorba cu N. Popa, stabilit si el de mai multi ani in Los Angeles. Abia aici am inteles cu cine am vorbit la Chisinau. Mi-am alipit inima de inima sa, dupa ce am aflat cata umilinta si cata durere a indurat in puscariile comuniste din Romania. In februarie anul viitor va veni din nou la Chisinau. Il asteptam cu drag. Ochii distinsului istoric, N. Rusu se umezesc atunci cand vorbeste despre Basarabia, a carui tragica istorie o cunoaste mai bine decat noi, basarabenii. Lacrima din ochii sai este pentru mine mai scumpa decat orice distinctie, decat orice premiu.
M-a asezat in capul mesei la el acasa Dwight Luchian-Patton, un barbat ca un brad, frumos la chip, la suflet si la cuget, neiertator cu minciuna, director al revistei "Clipa", pe care numai el si distinsa lui Doamna, Vera stiu cat de greu scot aceasta minunata publicatie saptamanala. A trebuit sa strabat oceanul ca sa cunosc aici, la Los Angeles, un mare prozator roman, un luminos suflet de copil, care este Ioan Dan. I-am sarutat mana pentru suferintele sale de detinut politic si mi-am retras mana rusinat, cand distinsul scriitor trecut de 80 de ani, s-a aplecat sa mi-o sarute si el. M-a facut sa ma simt mai puternic si mai increzator in izbanda binelui, M. Popescu, pesedintele C.M. Roman, caruia i-a rasarit o minunata idee de a constitui si la noi la Chisinau o filiala a Consiliului. M-a emotionat sibianul Voicu Cirghizan care mi-a povestit drama vietii sale. Tanar fiind sub dictatura comunista, a incercat sa fuga in Iugoslavia. A fost prins si intemnitat in propria tara. Iesind din puscarie, a incercat din nou sa treaca Dunarea. De asta data a reusit. Este minunat ca sufletul lui nu s-a inasprit, nu s-a alterat. Spirit extrem de caritabil, pare un copil cu parul alb. S-ar putea scrie un roman despre Elena si N. Cociuban, vecinii lui Anatol Razmerita, doi muncitori din Ardeal, care sub aceeasi dictatura au trecut Dunarea cu numai o paine alipita de piept. Domnul Iulian Rebiga, programator de profesie, din Tulcea, si-a facut un Altar in chiar propria casa, unde se roaga zilnic Lui Dumnezeu pentru familia sa si neamul sau. Destui romani, din pacate, nu se mai roaga nici in biserica, nici acasa. Poate de aceea se abat atatea nenorociri asupra tarii noastre. Am indragit si pe V. Bechis, care, la inceput mi s-a parut un om taciturn, suparat pe toata lumea, dar care, in fond o iubeste si nu poate trai fara ea. Regret ca nu am reusit sa o ascult mai mult pe ziarista Petra Vlah din Constanta. Mi s-a parut o fiinta distinsa care isi sprijina vorba pe cultura. Parca il cunosc de cand ma stiu pe dl. Ion Anton, a carui viata seamana cu viata mea. Nu s-a dezlipit de mine nici o clipa si l-am numit cu dragoste K.G.B.-istul meu. Dansul are o parere exagerata despre valoarea versurilor si cantecelor mele. Il iert. Ma gazduieste in calda si luminoasa lui casa A. Razmerita, care s-a aflat in prima linie a inceputurilor luptei noastre pentru dezrobirea nationala, silit acum 13 ani sa paraseasca Basarabia, un stralucit actor care a jucat numeroase si importante roluri in diverse piese montate pe scena Teatrului National "M. Eminescu" din Chisinau, iar in America a realizat cateva frumoase roluri in filme care s-au bucurat de o larga popularitate. Nu trebuie sa uitam ca tot el a pus bazele muzicii folk in Basarabia, indraznind in plin dezmat bolsevic sa cante cu ghitara lui versuri din marea poiezie clasica romana, unele din ele interzise atunci in Basarabia. A visat sa cante in cenaclul lui A. Paunescu "Flacara", unde s-au format Stefan Hrusca, Victor Socaciu, Vasile Seicaru, si altii, care au incantat pe romanii din America prin recentul lor turneu. Romanii au admirat superbele texte paunescene, desi unii dintre ei mai sunt suparati inca pe marele poet. Am intalnit mai multi basarabeni in California. Si-a luat lumea in cap profesorul de muzica Valeriu Arvat, venit aici sa castige un ban. Castiga bine, dar il arde dorul de copiii lui si de casa. Doi minunati programatori, A. Gavriliuc si E. Condur, stabiliti si ei in Los Angeles(pacat ca parasesc Basarabia cei mai buni) m-au purtat boiereste in luxoasa lor limuzina pana in San Francisco, un fermecator oras. Noaptea am tras la ospitaliera casa a Marianei si a lui Dumitru Cioaca, care mi-au oferit pentru odihna cel mai frumos colt din casa lor. Am petrecut o seara minunata in casa familiei Cioaca, unde venisera si alti romani din Oltenia, Transilvania, Banat si din Basarabia, stabiliti in San Francisco. "Aici cine munceste, are", mi-a spus domnul Dumitru, un om plin de viata, de nadejdi si de poezie. Abia astept sa-l vad pe basarabeanul Ion Cepoi si pe distinsa doamna, Stela, sotia sa, despre care am auzit lucruri frumoase, doi romani care au inviorat viata spirituala a comunitatii romanesti din Los Angeles si Las Vegas. M-am bucurat, mai ales ca rar se intampla ca un roman sa vorbeasca de bine pe alt roman. Sper sa intalnesc si la Las Vegas romani frumosi. Revelionul il voi petrece in casa acelorasi minunati Vera si Dwight Patton, in mijlocul prietenilor lor, dupa care voi lua calea spre Washington si New York, unde sper sa fiu intampinat cu aceeasi caldura frateasca, in ciuda incercarii unora, intr-un mod nu tocmai inteligent, sa ma izoleze de comunitatea romaneasca. Aflati ca chiar zilele acestea a aparut pe internet calomnia unei javre, care afirma ca as fi omorat un copil pe strada, cu autoturismul. Nu puteam sa omor pe nimeni din simplul motiv ca nu am condus niciodata si nu am avut niciodata o masina. Sa nu stie oare javra ca, de fapt, noi, poetii basarabeni, suntem copiii pe care ii calca masinile pe trotuar?! Ca exemplu poate servi poetul Dumitru Matcovschi. Nu s-a sters bine de pe internet mucegaiul acestei idioate scorneli ca, peste o zi, apare alta stire. Grigore Vieru este P.R.M.-ist . Dovada este si faptul ca, iata, nu vreau sa ma justific in fata unui nemernic anonim. Dealtfel, in P.R.M. vom gasi si oameni inteligenti asa cum vom gasi in orice partid oameni cumsecade, dar si ticalosi. Interesant, din care partid face oare parte javra care ma stigmatizeaza? Nu m-asi mira ca maine sa apara alta cretina informatie: Grigore Vieru- spion al rusilor in America, ori spion al americanilor in Moldova. Sau: Grigore Vieru-homosexual. Ei bine, afle dobitocul ca daca "homosexualul" Vieru il prinde va fi vai si amar de dosul lui….. Pana una alta am sa-i astup gura cu versurile si cantecele mele.
I.A. - Sunt unul dintre cei multi care va citesc cu foame de bastina mesajul cuvintelor potrivite si al acordurilor care canta pe coardele sufletului neamului. Plecand de la marii cantareti ai naturii, ai bucuriei de a trai, de a iubi, Dvs. sunteti si la propriu si la figurat un cantaret al trairii neamului, al durerii, al deznadejdii si in acelasi timp al nadejdii, al dragostei nascute din suferinta, a renasterii din cenusa arderii la flacara sacrificiului suprem. Va intreb: care este izvorul din care va ostoiti setea de a spune in cuvinte ceea ce ar dori sa spuna, cantand in corul robilor, un neam intreg?
G.V. - Nu sunt un om curajos. Curajos este Ilie Ilascu, bunaoara. Sau Nicolae Dabija. Sau Dumitru Matcovschi. Sau marii disparuti Doina si Ion Aldea- Teodorovici. Sau G. Ghimpu, detinut politic, care a murit in conditii enigmatice intr-un accident rutier. Nu sunt un om curajos, ci pur si simplu mi-e rusine sa ocolesc adevarul. Trebuie sa spunem adevarul asa cum ne-am ruga lui Dumnezeu. Numai atunci lumea te aude, te asculta si te crede. Sunt fericit ca la sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei, care este 1 decembrie, organizata la Biserica "Sfanta Treime" de acelasi inimos preot, Constantin Alecse, lumea ne-a ascultat cu dragoste aproape 3 ore, pe mine si pe actorul Anatol Razmerita. Trei ore m-au ascultat, tot cu lacrimi in ochi, romanii din San Francisco, la intalnirea organizata la Casa Romana de catre P. C. Parinte Dumitru Ionescu. A fost frumos si acolo, desi parintele isi tot cerea scuze ca nu a avut suficient timp pentru o intalnire mai reusita. Doritori de a procura noul meu volum de versuri, cantece si aforisme "Strigat-am catre tine", erau multi. A trebuit sa comand prin telefon Chisinaului un lot de carti prin posta rapida. M-am simtit bine si la biserica Greco-Catolica, pastorita de preotul Calin Tamaian, unde m-a insotit dl. N. Popa. Ne-a omenit frumos parintele Mihai Carpinisan la biserica "Sfintii Mihail si Gavril" pe care o pastoreste. In chiar incinta bisericii Anatol Razmerita a interpretat in premiera absoluta noul meu cantec, "Atata de dulce", pe care l-am compus pe mirificul pamant californian si dedicat Californiei si romanilor din ea. Am zarit lacrimi in ochii oamenilor. Si m-am bucurat. Poate ca prin acest cantec voi putea rasplati, partial, pe cei care m-au invitat in California. O experienta inedita pentru mine a constituit-o contactul meu cu Biserica Penticostala grijita de Pastorul Dionisie Goia. Am fost prezent, alaturi de Anatol Razmerita si domnul Ion Anton, la praznuirea nasterii Domnului nostru Isus Hristos. Casa de rugaciuni – o sala uriasa de vreo 600 de locuri cu un cor minunat alcatuit mai mult din tineri si copii care au intonat colinde si cantece de inaltare a Lui Isus, unele in ritmuri pamantesti, folclorice sau chiar aproape de cadentele muzicii usoare. Am fost placut surprins cand vreo 600 de credinciosi, sobri, constransi intr-o disciplina aproape militareasca(poate ca este si nimerita o asemenea disciplina pentru romani) au izbucnit de cateva ori in aplauze pe parcursul interpretarii de catre Anatol Razmerita a piesei muzicale "Atat de dulce". Nu stiu daca a ramas multumit de noi Pastorul Dionisie Goia, noi, insa, marturisim, ca ne-a placut mult corul, oamenii din sala si reactia lor la cantecul nostru. Am plecat de la Biserica Penticostala si cu un fel de amaraciune in suflet si anume: ca nu exista o asemenea unitate si intre crestinii Bisericii Ortodoxe, dar si pentru putinatatea prezentei copiilor si tinerilor in Biserica noastra. Sa revenim, insa, la poezie pentru ca ea a fost legata de Biserica. Pot fi oare conceputi Eminescu, Blaga, Goga, Nichifor Crainic, Radu Gyr si atatia alti mari poeti, pot fi oare ei conceputi in afara credintei stramosilor nostri? Nu stiu exact de unde vine poezia mea, dar stiu ca am descoperit frumusetea Limbii Romane in poezie, iar in Limba Romana ne-am descoperit Tara despre care in copilarie si adolescenta nu stiam aproape nimic. Graiul Roman nu te lasa niciodata singur. Ne-am ajutat unul pe altul si intr-o zi am trecut Prutul fara sa ne observe granicerii. Iata, insa, ca granicerul de pretutindeni, (de care vorbeam mai sus) m-a gasit si-n America. Iata ca nu ma pot simti liber nici aici. Doamne, tare-i incurcat neamul nostru!
I.A. – Dincolo de intuirea noastra a comunitatilor romanesti in care ati pasit, am vazut peste tot ca v-au asimilat ca pe unul care ati spus ceea ce se dorea sa se auda. Cum explicati aceasta reactie?
G.V. – Eu nu am dorit sa se auda niste cuvinte care, deseori, sunt prefacute false, adica lipsite de orice sens, de sensul care iti primejduieste uneori viata. Am dorit sa se auda caderea Niagarei lacrimii mele care probabil s-a varsat in inima romanilor de aici. Au fost niste clipe cand lacrima mea nu s-a certat cu lacrima lor – iata de unde vine reactia de care vorbeati. Marturisesc ca romanul care nu aude caderea lacrimii altui roman nu ma intereseaza fie el si cel mai bogat om din lume.
I.A. – Cu ce mesaj plecati la fratii de acasa, dupa ce ati vazut cum traiesc, dar mai ales cum simt fratii de dincoace de ocean?
G.V. – In America am vazut uriasa diferenta dintre capitalism si comunism: lumea capitalista trudeste cu capul rezemat mereu de prezent si viitor, lumea comunista doarme cu capul pe viitor. In America minoritatile nationale sunt libere sa pronunte incorect sau chiar sa uite unele cuvinte englezesti, dar toti stiu ca Limba de Stat este Engleza. Libertatea americana il obliga intr-un fel sa munceasca pe cel care vrea si poate sa munceasca, rasplatindu-i truda si-l lasa sa piara de foame pe trandav si pe betiv. Nu ajunge atata cer deasupra Californiei cata ploaie ar trebui sa cada peste pamantul ei uscat si pietros. Si totusi bunatatile rabufnesc din lut si piatra. Cum? Numai stropite cu roua trudei omenesti. Aici libertatea te obliga sa muncesti, iar munca te tine legat prieteneste de o severa democratie. In America legea este sfanta si o respecta toti. Aici am inteles inca o data ca cine se lauda cu bogatia pamantului sau nemuncind, se lauda in desert. America nu ofera prilejuri cetatenilor ei sa o paraseasca si sa-si ia lumea-n cap. Ma simt bine in America. Cred ca la fel de bine s-a simtit si inalta fata bisericeasca din Basarabia, Parintele Protopop, Petru Buburuz, pe care acelasi pamant californian l-a omenit in mijlocul romanilor timp de o luna de zile. Si totusi mi-e dor de casa, de Basarabia. Multumesc tuturor romanilor care nu m-au lasat singur si le doresc un Craciun Fericit.
I.A. – Va multumesc dle Grigore Vieru si va doresc continuarea periplului american cu aceeasi intensitate si determinare. Interviu consemnat de Ion Anton 12/26/2002
21. Ioan Dan a pășit în lumea umbrelor
Marele arhitect al romanului istoric si de aventuri a parasit lumea aceasta efemera trecand in nemurire cu sfletul si cu creatia sa literara. A trecut pragul in eternitate cu zambetul strengar si superior, ironic si invingator. Nu uzez gratuit de metafore, ci redau fidel manifestarea mamei natura la conducerea pe ultimul drum a ramasitelor pamantesti ale unui mare om, mare spirit intelectual.
A purces din aceasta lume zambind. Natura a plans toata dimineata cu mai mare intensitate in timpul slujbelor premergatoare inhumarii. Cu putine minute inainte de a conduce cortegiul funerar spre a reda pamantului trupul muritor, cerul s-a inseninat, soarele a imbratisat cu caldura pamantul privind tandru la cel care parcurgea ultimii metri pamanteni spre vesnicie. Cititorii ar putea sa creada ca este efectul unei imaginatii, dar este o realitate impresionanta, natura participand ca-n Miorita sau Toma Alimos la nuntirea cu moartea a unui spirit superior pentru care natura a plans ca l-a pierdut, iar vesnicia l-a primit imbratisandu-l.
|
---|
Descinderile eroilor sai la marile curti europene, ne plaseaza intr-o pozitie relationala, pe picior de egalitate cu marea familie a civilizatiilor Europei.
L-am cunoscut pe Ioan Dan intai din scrierile sale din deceniul 8 si apoi din viata cotidiana in Los Angeles.
Un altruist inascut. A fost fericit numai in masura in care a facut pe altii fericiti. A ocrotit pe cei din jur uitand ca el insusi are nevoie de ocrotire. A trait intre semeni si pentru semeni.
S-au gasit desigur si oameni care cu discretie s-au straduit sa-i faca suferinta mai usoara.
Remarcabil a facut acest lucru dl. Neculai Popa presedintele Consiliului Romano-American, un membru marcant al comunitatii romanesti.
A fost ultimul prieten care a ascultat cuvintele marelui scriitor, care s-a despartit de viata pamanteana impacat cu sine si cu Dumnezeu, fara teama de vesnicie, doar cu regretul ca mai avea multe comori de lasat urmasilor din spiritul sau prin mijlocirea cuvantului.
Ioan Dan omul ne-a parasit pentru totdeauna.
Ioan Dan spiritul ales, ne va insoti in eternitate, opera sa la care a trudit toata viata si pentru care a ars ca o flacara vie intrupandu-se in ea, ramane sa ne hraneasca sufletele sa ne faca mai frumosi spiritual, mai buni, mai toleranti intre noi.
Sa-i uram trupului vesnica odihna, iar sufletului sa dainuiasca peste veacuri semanand bucuria prin cuvantul scris.
Transmit simtite condoleante familiei indoliate,
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Ion Anton - Sursa: www.clipa.com/index624.html
22. In Memoriam: John Ioan Anghelina
Familia readuce in memoria celor care l-au cunoscut, figura blandului sot, tata , bunic si strabunic-John Ioan Anghelina, de la a carui trecere la cele vesnice, la 22 iulie 2008, se impliesc 7 ani.
A fost un model de moralitate si un convins propovaduitor a credintei in Dumnezeu , ca fiind singura cale de a razbate prin hatisul si mlastina vietii.
A trait modest, dar multumit, traversand vremuri tulburi inarmat doar cu credinta in Mantuitorul.
A sadit in sufletele urmasilor florile nemuritoare ale dragostei de Dumnezeu, ca fiind arca salvarii de la innec in oceanul pacatelor lumesti.
S-a sfarsit impacat cu sine si cu Bunul Dumnezeu, multumit ca si-a trait ultimi ani ai vietii in mult ravnita libertate, pe care a lasat-o ca mostenire urmasilor .
Un gand pios si o ruga catre Dumnezeu, pentru a-i veghea semnul de veci .
Dumnezeu sa-l ierte si vesnica lui pomenirea
Sotia, copiii, nepotii si stranepotii (A consemnat ginerele, Ion Anton)
Ioan (John) Anghelina - Repere biografice
La 22 iulie 2001 si-a dat obstescul sfârsit în Los Angeles, fratele nostru întru Domnul Ioan Anghelina. Se nascuse la 28 februarie 1919 într-un loc care musteste de istorie, Ruginoasa Iasi, în înneguratul si agitatul început de secol al 20-lea, când lumea cauta sa rastoarne stravechi ordini sociale, cu iluzia ca va trai mai bine.
Copilaria si-a trait-o în aria meleagurilor Ruginoasei, unde si-a însusit si buchia cartilor.
La vârsta de 20 de ani, dupa traditia vremurilor, a îmbratisat scoala militara, devenind subofiter de jandarmi la Dragasani. În aceasta postura, în martie 1944, s-a casatorit cu ecaterina Leonte, cu care a parcurs toata viata pâna la apusul zilelor sale. Împreuna au fost binecuvântati de Dumnezeu cu 2 copii Maria si Gheorghe Anghelina. În nota majoritatii populatiei a traversat lunga perioada de austeritate a poporului român, îngradit în imensul tarc al comunismului. Pentru vina de a fi slujit un alt regim, în anii '50 a fost trecut în rezerva, trebuind sa se recalifice. Astfel, a slujit activitatea comerciala timp de 30 de ani, de unde a si iesit la pensie în 1979.
Ca majoritatea românilor, si Ioan Anghelina a visat la o viata libera, într-o lume libera. Acest deziderat l-a împlinit prin actul de penetrare a cortinei de fier a fiului sau Gheorghe Anghelina. Astfel, în 1988, a emigrat în Statele Unite, unde a gasit libertate, democratie, tihna unei vieti îndestulate.
S-a savârsit din viata cu imensa multumire de a-si vedea întreaga familie în jurul sau, pâna la gradul de stranepot.
Sa ne rugam ca sufletul lui sa fie bine-primit în corturile dreptilor, iar Bunul Dumnezeu, la dreapta judecata sa-l despovareze de încarcatura pacatelor sale.
Slujba înmormântarii a fost savârsita de slujitorii sfintei noastre biserici în ziua de 28 iulie 2001, în capela Little Church of the Flowers a cimitirului Forest Lawn din Glendale, California, cimitir în care este si înhumat. Dumnezeu sa-l ierte, si sa-l odihneasca în corturile dreptilor.
23. Limba Romana (cantec de dragoste si dor)
IMO Grigore Vieru
Razletindu-ma printre hartiile mele, printr-o intamplare, o consider eu, fericita, mi-a ajuns in mana o foaie care inmanunchiaza pe ea , patru nestemate de simtire romaneasca, slefuite in versuri de patru mari cantareti ai limbii, prin care cuvantul aduce sub ochii cititorului, simtamintele sufletului .Limba noastra cand graieste , mai mult canta .Nu odata, aflandu-ma in tari straine si vorbind romaneste cu frati de limba, am fost intrebat ce limba vorbim .Raspunzand scurt::romaneste, interlocutorul a conchis admirativ : ce limba, cand o auzi vorbita, parca asculti un cantec .Metafora catorva minti, de o neasemuita adancime a sufletului romanesc, scot la suprafata frumusetea limbii romane prin care comunicam intre noi .Il alatur celor patru si pe marele Grigore Vieru, care canta limba romana in cuvinte inspirate de Divinitate .Inainte de a le incredinta tiparului si eu as zice : frate roman, oricate limbi straine ti-ai insusi, din placere s-au din nevoie, sa nu-ti lipsesca dintre ele niciodata limba romana .Oriunde ai fi , limba este radacina care nu ti-o va smulge nimeni niciodata din pamantul pe care ai vazut lumina zilei, tu si strabunii tai
Alexei Mateevici - Limba noastra
"Limba noastra-i o comoara
În adâncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Într-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul pâinii,
Când de vânt se misca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plânge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate, -
Te-nfiori adânc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cânta
Pe la vatra lor taranii.
Înviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.
Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
În adâncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata."
V.Voiculescu - Grai valah
Grai tamaiat , catuie de petale ,
Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale .
Umbla singur pe munti de sare ,
Vant batran cu miere-n spinare
Serpi de racoare verde-n paraie ,
Carari de bucium lung de stretaie .
Granguri de aur boabele-ti ciugul ,
Sesul ti-l ara dorul cu plugul .
Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur ,
Din fund ofteaza stramosii de aur .
De pliscul tau , unde se-nbina ,
Pale de nori cu limbi de lumina .
Buzele-mi razam frematatoare ,
Slavit pristol de piatra si floare .
G . Cosbuc - Graiul neamului
Fie-a voastra-ntreaga tara
Si de cereti va mai dam ,
Numai dati-ne voi graiul
Neamului .''--Si se sculara
Sa ne vremuiasca traiul
Cati dusmani aveam pe lume,
Sa-l lasam .
Dar nestramutati stramosii
Tot cu arma-n maini au stat .
Au vazut si munti de oase
Si de sange rauri rosii ,
Dar din tara lor nu-i scoate
Nici potop si nici furtuna ,
Graiul lor de voie buna
Nu l-au dat .
Astazi stam si noi la panda
Graiul vechi sa-l aparam ,
Dar pe-ascuns dusmanii canta
Sa ni-l fure , sa ni-l vanda .
Daca-n vremea tulburata
Nu ne-am dat noi graiul tarii ,
Azi in ziua desteptarii ,
Cum sa-l dam ?
Repezi trec cu vifor anii ,
Ispitind puterea ta .
Neam roman ! Cu ura mare
Vor cata mereu dusmanii
Graiului roman pierzare .
Dar sa piara ei cu totii :
Nu l-am dat si nici nepotii
Nu-l vor da!
G. Sion - Limba romaneasca
Mult e dulce si frumoasa
Limba ce-o vorbim ,
Alta limba-armonioasa
Ca ea nu gasim .
Salta inima-n placere
Cand o ascultam
Si pe buze-aduce miere
Cand o cuvantam .
Romanasul o iubeste
Ca sufletul sau .
O vorbiti , scriti romaneste ,
Pentru Dumnezeu I
Frati , ce-n dulcea Romanie
Nasteti si muriti
Si-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiti I
Voi pe cati patria cheama
Dragi copii ai sai
Fara ca sa ceara seama
La bravi sau misei ,
Aratati cum ca traieste
Elementul sau .
Si vorbiti , scriti romaneste ,
Pentru Dumnezeu I
De ce limba stramoseasca
Sa n-o cultivam /?
Au voim ca sa roseasca
Tarna ce calcam ?
Limba , tara , vorbe sfinte
La stramosi era .
Ei ar plange la morminte
Cand ne-ar asculta .
Al lor geniu ne sopteste
Din mormant mereu :
O , vorbiti , scriti romaneste
Pentru Dumnezeu I
Grigore Vieru - Limba noastra
Floare micsunea
Graiul meu cel rupt din soare
Care-mi mangai inima ,
Floare
Dulce pentru vorba zisa --
Graiul meu infloritor ,
Dulce pentru vorba scrisa --
Graiul meu nemuritor .
Pasare de dor ,
Limba mea de doina , hora ,
Care nu ma lasi sa mor .
Soro .
Dulce pentru cununare --
Graiul meu infloritor ,
Dulce pentru leganare --
Graiul meu nemuritor .
Tu , luceafar sfant ,
Arzi in al veciei sfesnic ,
Cu iubire-am sa te cant
Vesnic .
Dulce pentru amintire --
Graiul meu infloritor ,
Dulce pentru -mbatranire --
Graiul meu nemuritor .
24. Pictorul Nicolai Constantin:
Armonia simfonica a culorilor
Aflandu-se intr-o lunga vizita in Statele Unite, pictorul Nicolai Constantin, prieten si conational cu subsemnatul, dar traitor de peste 26 de ani in Germania, dupa o reusita expozitie la New York, si-a planificat un sejur in Arizona, California si Pensilvania.
Pictorul Nicolai Constantin |
Aflandu-se pentru 5 saptamani in Los Angeles, pe langa bucuria de-a explora punctele de atractie turistica si culturala ale marii metropole, a avut placerea sa bucure si sufletele amatorilor de frumos, organizand impreuna cu pictorita Andreea Bagiu, in 26 iulie 2009, o expozitie ad-hoc cu o serie de pasteluri, la centrul cultural al Parohiei Sfanta Treime din Los Angeles, pastorita de P.C Protoiereu Constantin Alecse.Nascut la Iasi, Pictorul Nicolai Constantin, absolva Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucuresti si devine membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania.Urca repede treptele ierarhiei universitare, pana la aceea de profesor universitar la Iasi si Bucuresti. Are cateva lucrari de arta monumentala in Romania, la Iasi si Vaslui (mozaicuri si grafitto), peste sapte albume de arta, lucrari in muzeele de arta din Romania, acestea nelipsind de la Muzeul National de Arta din Bucuresti si din renumitul Brukenthal din Sibiu (infiintat in 1790), precum si in colectii de arta din peste 19 tari.Pentru prodigioasa sa activitate artistica a primit peste 15 distinctii interne si internationale. A organizat sute de expozitii personale si de grup in Romania si in multe tari ale lumii. |
---|
Nesecatul izvor de inspiratie este marele zacamant folcloristic national, din care ochiul artistului a cules nestemate pure, prelucrandu-le in laboratorul sufletului sau sensibil, oferindu-le lumii.
Manuitorul unui penel de exceptie care reuseste sa lase in urma sa atatea armonii coloristice, atat de felurite si atat de original imbinate, Nicolai Constantin este unul din coloristii valorosi ai artei contemporane romanesti. Tablourile sale sunt adevarate poeme de culoare. Viziunea sa picturala are la baza cea mai autentica sensibilitate a cromaticii romanesti.
In evolutia peisajului romanesc, Niculai Constantin aduce o anumita muzicalitate de culoare, de o rara savoare un sentiment de desfatare izvorat dintr-o autentica plenitudine sufleteasca. Pe aceste coordonate se inscrie intreaga sa creatie picturala: peisaj, natura statica, portret si pana la compozitia cu caracter tematic.
Artistul cuprinde in creatia sa specificul national. O atentie deosebita se cuvine a fi acordata horelor romanesti care sunt dansuri colective si prin intermediul carora, prin magia de culoare si lumina, ingemanate in magia miscarii, artistul releva insusi spiritul dansului in valorile sale arhaice si vasnice, rituale si folcloristice. Traditii, cantece, jocuri, costume, multi dansatori, muzicanti toate cuprinse de ritm se transforma in elemente picturale.
Arta lui Nicolai Constantin este adanc inradacinata in viata poporului, demonstrand mereu solicitarile primordiale ale sufletului. Muzica si ritmurile miscarii pe care artistul le aude, vede si simte ii stimuleaza fantezia culorilor in sugestive imagini plastice. Prin dans artistul sugereaza diverse stari, de la gratia si siguranta pasului la cele salbatice, dezlantuite in care intensitatea emotiei amesteca paleta coloristica, tocmai pentru a reda miscarea avantata, caracterul de mit al dansului, forma sa de vis si realitate. Astfel artistul reuseste sa transfigureze optic miscarea intr-o viziune plastica redand amploarea, diversitatea si frumusetea peisajului popular al dansului prin culoare.
Nicolai Constantin ramane creatorul unui paradis in care poezia si muzicalitatea culorilor sunt armonizate fericit umpland sufletul de acodurile unei reusite simfonii.
25. Marele poet Grigore Vieru ne-a părăsit
În loc de urări, condoleanţe!
Acum un an scriam cuvinte de bine marelui poet roman Grigore Vieru, la împlinirea vârstei de 73 de ani.
De asemenea dau publicităţii, câteva versuri scrise, înainte de a muri, într-un moment de deznădejde, fiind hărţuit de câteva condeie boante, care au picurat otravă, în sufletul marelui dispărut.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, în Panteonul marilor figuri, ale neamului românesc.
Ion Anton, Los Angeles – 14 februarie 2009 (în numele comunităţii româno-americane din California)
26. "Bastina.com" - Siteul Romanilor Basarabeni din Los Angeles, California
"Biserica Sfanta Treime - Mama unificatoare"
Pe oricare meleaguri te-ar arunca soarta, după momentele de dezmeticire, prima dorinţă este să cauţi să întalneşti compatrioti, care să umple golul părăsirii pământului natal. Acest lucru il poţi face îndreptându-te la Casa Domnului, acolo unde oamenii se întâlnesc cu Dumnezeu chemător, iubitor şi unificator.
Botezul (inregistrarea) l-a oficiat Părintele Protoiereu Constantin Alecse, parohul bisericii şi duhovnicul grupului. Temelia s-a pus, matca s-a format, urmând ca Baştina să devină cupola comunitară sub care mulţi fraţi să-şi găsească identitatea.
Tot atunci s-a luat hotărârea unanimă, ca la Ziua Cincizecimii (Rusaliile), cand Biserica işi sărbătoreşte protectorul "Sfanta Treime", să doneze contravaloarea mesei banchetului de hram, verva membrilor Baştinei aducand un plus de antren petrecerii. Baştina se doreşte a fi familia celor care să trăiască în unitate de neam, limbă, credinţă, cultură şi tradiţii, să aibă identitate şi să nu se simtă singuri în oceanul lumesc.
Sursa: Siteul "www.bastina.com" al Romanilor Basarabeni din Los Angeles
27. Tihna Culturii
Sambata 29 noiembrie 2003, la sediul Consulatului General al Romaniei din Los Angeles s-a incheiat ciclul de manifestari culturale organizat din initiativa Consulatului cu prilejul sarbatoririi Zilei Nationale a Romanei.
In prezenta domnului Consul General Claudiu Licaci si a colaboratorilor sai, a avut loc un eveniment literar cuprinzand o lansare de carte prezentata de prestigiosii scriitori romani:
- Gabriel Stanescu - poet, eseist si scriitor, directorul Editurii Criterion si al revistei Origini Romanian Roots cu sediul in Georgia - U.S.A.
- Petra Vlah poet si critic literar din Los Angeles.
Ni s-au alaturat vreo 35 de compatrioti insetati sa soarba din izvorul cultural romanesc.
Dupa ce amfitrionul, Dl Consul General - Claudiu Licaci, multumeste participantilor si informeaza cu satisfactie asupra reusitei manifestarilor organizate si infiintarii Bibliotecii de carte romaneasca cu sediul la Consulat, Petra Vlah prezinta oaspetele georgian, Gabriel Stanescu si publicatia sa, Revista de arta si cultura - Origini. Aceasta apare la Editura Criterion si gazduieste in paginile sale inalte spirite romanesti cumar fi: M. Eliade, M. Eminescu, E. Ionescu. G Enescu, V. Horia. Revista se preocupa de raspandirea culturii romanesti in comunitatea romaneasca din America dar si de aducerea in fata lumii a acesteia. Tonul revistei se adreseaza si cititorului cu o minima instruire preocupandu-se sa creeze si sa intretina un spirit al romanismului. Condeie prestigioase colaboreaza la realizarea acesteia facand-o o tribuna de cultura autentica. G. Stanescu a adus cu sine si doua din ultimele sale creatii literare: Romanii din Lumea Noua si Despartirea de frica.
La Editura Criterion au debutat cei doi poeti care si-au lansat cartile in cadrul intalnirii.
Este vorba de Dan David cu volumul de poezii Buna Dimineata America si Ion Nedelescu cu volumul de poezii Trairi Viitoare. Sunt prezentati de criticul Gabriel Stanmescu si de Petra Vlah.
Dan David - un poet ardelean stabilit in California - continua o traditie ardeleneasca. Versul sau este modern dar cu multe radacini culturale sanatoase. Emotia creata de versul sau nu este lacrimogena, chiar daca este o emotie de frica, frig, durere, intuneric ea nu este paralizanta. Structura narativa a poemelor lui Dan David, releva si o vocatie certa de narator, in sensul traditional al notiunii. O poveste a facerii lumii si a sinelui, daca nu chiar o soteriologie lirica prin care poetul salveaza cu ajutorul memoriei detalii semnificative ale propriei biografii.
Asa il caracterizeaza criticul G. Stanescu.
Ion Nedelescu, poet tanar, stabilit in California este caracterizat ca un poet interesant care se uita la lumea inconjuratoare cu un ochi aparte, surprinzand prin cuvant sensuri noi ale unor lucruri simple. In poemele sale, cititorul se regaseste pe sine. Si el se afla tot la debut. Titlul culegerii Trairi Viitoare se regaseste in fiecare poezie prin aceea ca omul traieste mereu nu in prezent ci pregatindu-si siesi sau urmasilor, un viitor pe care nu-l ating niciodata, nu-l aduc nicicand in prezent.
Participantii la intalnirea culturala de la sediul Consulatului General au reusit cateva ore de tihna culturala oprindu-se din goana nebuneasca dupa maine, aducandu-l in prezent si traindu-l frumos. (preluare die la: www.clipa.com)
28. Chișinăul în Sărbătoare
Grigore Vieru - Lacrima lui Eminescu |
Miercuri, 14 octombrie 2009, capitala Republicii Moldova, orasul Chisinau, si-a sarbatorit hramul, de Sfanta Cuvioasa Parascheva. Dupa patru zile de dialog cultural intre Iasi si Chisinau, comemorand trecerea in vesnicie a marelui poet Grigore Vieru, prin organizarea primului festival international de poezie – Grigore Vieru, ne-am indreptat spre Chisinau. Am fost primiti cu o imbratisare rece a unei toamne capricioase, care intr-o saptamana a evoluat de la 27 – 29 grade Celsisus la temperaturi sub zero grade, incat pe 15 octombrie in judetele Bistrita si Maramures se schia pe o zapada de 40-80 cm.Caldura a venit insa de la inimile fratilor basarabeni, care au organizat sarbatoarea ca pe o nunta la scara nationala, mirele fiind orasul Chisinau iar mireasa ospitalitatea proverbiala a locuitorilor.De dimineata, la ora opt, oficialitatile au depus coroane de flori la statuia marelui domn, Stefan cel Mare si Sfant, care troneaza in fata Parcului Clasicilor, cu fata spre Catedrala Bisericii Ortodoxe Moldave, binecuvantand cu crucea din mana stanga pamantul si oamenii locului, convins ca omul intra in viata poposind in biserica si pasesete pe treptele spre cer, prin usa bisericii. Imediat dupa aceasta cinstire a aceluia ce s-a luptat cu navalitorii din cele patru vanturi aparand trupul Moldovei, lumea s-a indreptat sa se intalneasca cu Dumnezeu in Marea Catedrala. |
---|
Slujba a fost oficiata de Inalt Preasfintitul Mitrolpolit al Basarabiei, Parintele Vladimir, cu un sobor de preoti, raspunsurile liturgice fiind date de un cor ale carui voci il apropiau pe om mai mult de misterul ceresc. Multime de credinciosi a umplut biserica si mai multi au ramas pe afara, biruind frigul cu caldura sufletelor lor. Slujba a fost radio difuzata si televizata. Dupa sfanta leturghie, soborul preotesc a iesit afara, unde in dangat de clopot si sunet de toaca a inconjurat de patru ori Catedrala, la fiecare inconjur citindu-se cate o pericopa Evanghelica. Apoi s-a oficiat un Te-Deum pentru cei multi care au plecat la Domnul inaintea noastra, suportand persecutiile acelora care au navalit peste Basarabia, pamantul lor nemaiincapandu-i. I.P.S Vladimir a tinut un scurt cuvant de invatatura, indemnand credinciosii la pace, intelegere, toleranta, unitate de suflet si simtire. In total consens cu Preasfintitul, primarul orasului Chisinau, domnul Dorin Chirtoaca, a rostit un cuvant indemnand populatia sa sprijine instalarea unei democratii reale in Basarabia. Dupa un scurt program artistic – patriotic, in prezenta celor doua personalitati lumea s-a indreptat spre Bulevardul Stefan cel Mare, pe care inca de cu noapte s-a pregatit de marea nunta a orasului. Toate standurile, ospatariile ad-hoc, corturi familiale, au reflectat belsugul unei toamne bogate. Fiecare a adus cu sine ceva specific ospitalierului neam basarabean, incat trecatorul era atras de bogatia preparatelor culinare, de aspectul si aromele apetisante. Ca sa folosesc un cuvant mostenit de la turci, care semnifica un chef cu lautari, cu consum de mancaruri, bauturi si buna dispozitie toate duse peste limite, pana tarziu in noapte, pe Bulevardul Stefan cel Mare s-a consumat un zaiafet. Pe acest fond spectacolele au constituit o adevarata revarsare de ritmuri, cantece, dansuri, glume, incat sonor, se interfereau in eter si nu stiai la care sa te opresti, toate fiind atragatoare prin specificul lor. Doua lucruri m-au impresionat in mod special:
- iuresul dansurilor populare cu costumele nationale de o incarcatura stilistica exceptionala, care este una din trasaturile fundamentale ale identitatii de neam;
- mesajul cantecelor interpretate, fie ca erau de muzica populara, usoara, romante etc.
Fiecare vers se constituia intr-un indemn la omenie, fratietate, iubirea aproapelui, iubirea pamantului stramosesc. Din goana interpretilor am cules cateva versuri semnificative:
Lume, draga lume
Bogatia cea mai mare
E pe lume omenia,
Dar acum in asta lume
Mai presus e banul.
Oricati bani tu ai in punga,
Ei nici cand n-or sa-ti ajunga.
Nu cata prin buzunare,
Omenirea pret nu are.
........................
Vin aici oameni frumosi
Voua va-nchin bucurosi
De nu ma credeti pe mine,
Mandruta stie mai bine.
.......................................
Canta, canta lautare,
Sa intindem hora mare.
Tot asa pe loc, pe loc
Sa iasa din talpa foc.
Tot asa la zile mari
Pentru oameni gospodari.
S-au melodii sagalnice cu aluzii spumoase, dar nu vulgare.
Cat sunt fete frumusele
Ca ochii ca doua stele
Si de-i omul in putere
Ochii vad, inima cere.
Iar cand pofta lor nu trece
Ii mai ud cu apa rece.
Ce diferenta intre urechile care vibreaza la pornografia manelelor noastre si aceasta cultura populara sanatoasa care iti inobileaza sufletul cand o asculti, fie ca esti copil, adult sau de varsta inaintata. Adnotarile pe marginea acestor manifestari sunt mult mai multe dar doresc sa inchei cu cateva cuvinte cu care ar fi trebuit sa incep.
Cine vorbeste sau scrie despre Basarabia ii recomand intai sa o vada la ea acasa, sa o comensureze cu masuri juste, sa priveasca fara preconceptie, sa comunice cu mult prea rabdatorii, tolerantii si ospitalierii locuitori ai pamantului numit Basarabia, inca de la anul 1340.
In multe ocazii am auzit cuvantul saracie chiar din gura unor basarabeni. Saracie cu ce termen de referinta???. Eu in trei zile nu am vazut in tot orasul si pe traseu decat numai masini (autoturisme, microbuze, autobuze), din cele mai bune marci occidentale. Am vazut doar o Lada si un Moscvich. Colonii de vile, un urbanism al orasului de nivel european, foarte multe constructii in desfasurare.
Am vazut la festivitati, la piata, in autogari, pe strada, o lume de o eleganta peste nivelul occidental, care pune in valoare frumusetea unui neam daruit de Dumnezeu cu calitati fizice din belsug. Iar acolo unde natura a facut erori, vestimentatia corecteaza minusurile. Ceea ce trebuie sa implineasca fratii de peste Prut, este sa spijine si sa creasca acest copil care abia s-a nascut, democratia autentica, prin care va capata libertati pe plan intern si o primire frateasca in familia tarilor dezvoltate. Grenada aruncata in multime la concertul serii, este o provocare care indeamna la unitate si la starpirea buruienilor otravite din glia Basarabiei - Ion Anton, Consiliul Mondial Roman, Los Angeles – via Iași)
29. In Memoriam Grigore Vieru
(Cinstire prin neuitare)
In 14 Februarie 2011 poetul Grigore Vieru implineste 76 de ani de la nastere, iar in 18 Ianuarie 2011 a implinit doi ani de cand a pasit in vesnicie.
In asemenea momente se cuvine sa-i reimprospatam memoria consemnand ca marele poet este viu in memoria universala a autoritatilor romane si basarabene cat si a unui segment covarsitor al populatiei de pe cele doua maluri ale Prutului, pentru ale caror idealuri a luptat si ale caror bucurii si suferinte le-a cantat.
Amfitrion pe tot parcusul celor patru zile a fost distinsa familie Filomena si Daniel Corbu. Au participat 65 de invitati din Romania, Basarabia, Italia, Bulgaria, Ucraina, America. La Chisinau ne-a onorat cu prezenta insusi Presedintele Modovei Mihai Ghimpu, Viceprim-ministru Ioan Negrei, Ministrul Culturii Boris Focsa. Gazda la Uniunea Scriitorilor ne-a fost Academicianul Mihai Cimpoi, un foarte apropiat al lui Grigore Vieru. Programul celor patru zile a cuprins recitaluri din creatia lui Grigore Vieru, spectacole de muzica si poezie, spectacole teatrale, alocutiuni si conferinte. Am subliniat in cuvantul meu de la Universitatea Ion Creanga initiativa Consiliului Mondial Roman de amplasare a statuii marelui poet in Parcul Copou de la Iasi. S-a mai desfasurat concursul de poezie Grigore Vieru, lansari de carte, incheindu-se cu gala premiilor. La Iasi a avut loc o intalnire cu toti participantii la sediul Primariei in Castelul Roznovanu continuand cu un Te-Deum in memoria marelui disparut la statuia din Panteonol Clasicilor-in Copou. La Chisinau au fost doua intalniri la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. In Parcul Central la statuia poetului, la Teatru in Sala cu orga unde a participat si Presedintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu si la Universitatea Ion Creanga care a fost Institutul Pedagogic unde Grigore Vieru a invatat buchia de dascal. Aula in care a invatat Grigore Vieru a primit numele de “Aula Grigore Vieru”. In aceasta Aula cu peste 300 de studenti au avut loc schimburi de impresii intre Conferentiari si studenti. S-au mentionat statuile care omagiaza pe marele disparut de la Iasi, Alba Iulia, Balti, Chisinau, eternizandu-l pe omul care a fost academician, poet, prozator, compozitor spre a aminti viitorimii valorile trecutului nostru. O emotionanta intalnire a fost si la mormantul poetului din Cimitirul Central unde s-a oficiat un Te-Deum in prezenta sotiei poetului, Doamna Raisa Vieru si a fiului Calin Vieru.
S-au depus jerbe si coroane de flori, urmand ca in cateva luni sa se amplaseze un grup statuar cu figura marelui poet. Deasemenea s-a amplasat un basorelief cu figura poetului pe peretele blocului in care a vietuit si a creat. Intrucat in timpul vietii cat si dupa, marele poet nu a avut numai prieteni, consemnez cateva versuri in replica pentru detractori.
MOTTO:
Decat sa-ti faci o fala,
Din merite straine
Cu bruma ta de minte,
Te vei simti mai bine
Gaita Semeata-Esop-Fabule
Stand de vorba c-o bruneta
Cu pretentii de poeta,
Versul alb il vrea de pret,
Ce-l cu rima-i de dispret.
Eu scriind versul cu rima,
Pentru care-am multa stima,
Incercand s-argumentez
Sustinand ma hazardez:
Ca mesajul lui mi-aduce
Fagure din limba dulce.
Laudand slova cu rima
Care-ti merge la inima,
Picurandu-ti armonie,
In auzu-ti melodie.
Curcubeu cu zeci culori
In simtiri placuti fiori.
Constatand ca nu deplin
Teoria mi-o sustin,
Il invoc pe Eminescu,
Blaga sau pe Minulescu.
Ies cu George Toparceanu,
Pastorel Teodoreanu.
Ma lansez mai abitir,
Cu Isanos, Cazimir.
Ba ma-ntorc in acest scop
Si la Fedru si Esop.
Cand credeam ca am convins,
Scurt elanul mi-a respins,
Taindu-mi-o raspicat:
Toti acei s-au demodat.
Am venit in ast moment,
Cu un ultim argument.
Chem in ajutor si Ceru
Si-l invoc si pe Vieru.
Vai ce-a fost de violenta
Vorba stramba, contondenta,
Auzind cu mult amar:
N-A FOST CAL SI NICI MAGAR.
Astfel gaita cea semeata
Dand din coate, iese-n fata
Incercand din graba mare
Cu o grea nerusinare
Sa pateze-un bun renume
Cum se mai intampla-n lume.
Ion Anton, Los Angeles - California
30. Conferință la Academia Româno-Americană (2019)
Extras din cuvântarea dlui ing. Ion Anton
|
---|
Ing. Ion Anton, referent la cel de-al 43-lea Congres al Academiei Româno-Americane, de la UCLA (2019) |
Între inițiatorii acestui Forum au fost Monsegnorul Octavian Bârlea; Părintele Istoriei Religiiilor, filosoful Mircea Eliade; deținătorul Premiului Nobel pentru Medicină, dr. George Emil Palade; Matematicianul, Academician Constantin Corduneanu; soții Maria și Ion Manea-Manoliu; Nostradamus-ist și Pictorul Vlaicu Ionescu, și alții. Academia Româno-Americană, funcționează ca o tribună de exprimare academică a valorilor culturii românești, a artelor și științei, de către personalități științifice de marcă.
|
---|